Un nou „7 aprilie”?

Constantin Tănase
Tanase-editorial.jpg

Declaraţiile lui V. Voronin demonstrează că regimul comunist de la Chişinău pregăteşte opinia publică internă şi internaţională pentru o evoluţie sângeroasă a evenimentelor după scrutinul din 29 iulie.

5 aprilie, 7 aprilie, 3 iunie, 29 iulie…?

Nimeni nu poate spune cu o doză suficientă de certitudine cum se vor încheia alegerile anticipate din 29 iulie a.c. Toţi înţeleg că declaraţiile optimiste ale liderilor ambelor tabere sunt echivalente semantic cu zicătoarea „Nu te teme, fricosule, căci şi eu mă tem!”. Este greu de presupus că vreuna din tabere - fie Puterea, fie Opoziţia - îşi va îmbunătăţi sau îşi va înrăutăţi cu mult situaţia, de aceea, nu este exclus ca după scrutinul din 29 iulie armatele beligerante să revină la linia iniţială a frontului. În acest sens, o Putere responsabilă ar trebui să fie preocupată de pregătirea unui climat pozitiv pentru dialogul ce ar urma să aibă loc imediat după scrutin. Ceea ce se întâmplă însă - mă refer la comportamentul Puterii - te face să te treacă fiori reci, fiindcă ea, Puterea, imediat după 7 aprilie, apoi după 3 iunie, dar cu turaţii mai mari, a declanşat mecanismul demonizării Opoziţiei, prezentând-o drept vinovata principală pentru toate eşecurile regimului de la 2001 încoace. Cel mai periculos însă, o adevărată provocare, este decuparea Opoziţiei din contextul politic intern şi tratarea ei ca pe un factor politic cu implicaţii externe, geopolitice. Această concluzie au confirmat-o încă o dată declaraţiile de sâmbătă ale lui V. Voronin făcute pentru Agenţia rusă de ştiri „RIA Novosti”.

Încă o dată despre fraudarea alegerilor

În context, este interesant să revenim la „filozofia” fraudării alegerilor şi la metodica demonstrării fraudelor. Continui să cred că alegerile din 5 aprilie au fost fraudate, dar lucrul acesta nu este atât de simplu să-l probezi, fiindcă ele au fost fraudate nu atât în parametrii lor tehnici, cât în esenţa lor. Adică, a fost fraudat însuşi procesul electoral, procesul şi contextul politic în care ele au decurs - toată campania electorală a fost un proces ticălos de dezinformare, spălare a creierilor şi manipulare a societăţii în direcţia dorită de comunişti. În această situaţie nici nu mai era nevoie să-ţi murdăreşti mâinile cu falsificarea listelor sau a buletinelor de vot. Exact acelaşi lucru se întâmplă şi după 5 aprilie: societatea este victima unei campanii de manipulare fără precedent. Sunt reactivate aceleaşi tehnici, începând cu împărţirea ajutoarelor umanitare de către prima doamnă a ţării, continuând cu apariţia în fiecare seară la sticlă a soţului ei şi terminând cu lansarea „filmelor” în care Opoziţia e declarată antistatală. Opoziţia nu are cu ce răspunde la aceste atacuri - ca şi până la 5 aprilie, ea nu are acces la Radioteleviziunea publică, din care cauză la canonada neîntreruptă a artileriei Puterii Opoziţia răspunde prin focuri răzleţe, cu gloanţe oarbe - conferinţe de presă care-s mai mult pentru ziarişti decât pentru masele largi. De aici putem trage o singură concluzie: deja la acest moment alegerile din 29 iulie sunt fraudate - ele nu decurg liber şi corect pentru că Puterea nu asigură Opoziţiei aceleaşi condiţii de care beneficiază ea însăşi.

Cum prezintă Voronin Opoziţia din Moldova

Să ne întoarcem acum la interviul lui Voronin acordat agenţiei ruse de ştiri. Tema centrală a interviului a fost… Opoziţia din R. Moldova. (Nu-mi amintesc vreun alt caz când un şef de stat ar acorda un interviu unei publicaţii sau agenţii de presă străine, în care ar critica Opoziţia din propria ţară. Îmi imaginez cum ar reacţiona Voronin dacă liderii Opoziţiei ar acorda interviuri unor mass-media din România în care ar pune la îndoială neprihănirea politică a primelor persoane din stat…) Mesajul central transmis opiniei publice este următorul: Opoziţia din R. Moldova este antistatală. Dacă-i antistatală, urmează că-i anticonstituţională şi cu ea trebuie să se procedeze în consecinţă. Transferarea subiectului „statalităţii R. Moldova” pe câmpul minat al războiului electoral este o diversiune periculoasă, care poate avea consecinţe tragice pentru R. Moldova. Iată, pe puncte, cum a prezentat Voronin opiniei publice din Rusia Opoziţia din propria lui ţară.


* 1. Dacă opoziţia din Ucraina şi Georgia a ieşit în piaţă cu lozinci patriotice, Opoziţia noastră - cu drapelele altui stat şi cu lozincile unirii cu România”, de aceea, la noi nu a fost vorba de vreo revoluţie oranj, ci de… „revoluţia trădătorilor”. (Apropo, în mass-media comuniste de la Chişinău „trădătorii” mai sunt numiţi „teroriştii lui Băsescu”. Precum se ştie, nicăieri în lume cu teroriştii nu se negociază”. Ce trebuie să urmeze - e clar…)
* 2. Voronin acuză că anume Opoziţia ar fi torpilat procesul de soluţionare a diferendului transnistrean: „Scenariul pus în aplicare pe 7 aprilie în centrul Chişinăului a fost un răspuns isteric (al Opoziţiei) la întâlnirea din 18 martie cu D. Medvedev - întâlnire după care apăruse perspectiva reală a reunirii Moldovei”.
* 3. În spatele evenimentelor din 7 aprilie, declară Voronin, se află România şi ele „urmau să convingă locuitorii RMN în imposibilitatea unirii”. Potrivit lui, „în această direcţie au lucrat şi lozincile pro-româneşti ale Opoziţiei, şi arborarea drapelelor româneşti pe sediul administraţiei preşedintelui, şi poziţia autorităţilor şi a presei româneşti”, dar şi preşedintele României care a sprijinit deschis opoziţia noastră radicală”.
* 4. Potrivit lui Voronin alegerile anticipate sunt „o continuare a politicii 7 aprilie”, scopul lor fiind transformarea R. Moldova „într-o regiune de conflict, într-o a doua Transnistrie”. Astfel, scopul Opoziţiei este „de a scăpa de Transnistria şi de a da Moldova sub un protectorat internaţional pe vreo 20 de ani, ca apoi s-o alipească la România”.
* 5. Pentru Voronin, „partidele reacţionare liberale moldoveneşti sunt nu atât oponente ale PCRM, cât ale Moldovei”. Ca urmare, continuă Voronin, „logica Opoziţiei nu se reduce la simpla sarcină de a înlătura comuniştii de la putere, ci de a lichida independenţa R. Moldova”.
* 6. În mod logic, din cele spuse mai sus, alegerile anticipate, deduce Voronin, „vor provoca o catastrofă geopolitică serioasă, în care vor fi atrase şi România, şi Ucraina, şi Rusia”.
* 7. Şi parcă părându-i că cele spuse până aici nu sunt suficient de convingătoare, Voronin a încheiat-o pe un ton sincer, foarte personal - „Sincer să fiu, mie mi-e ruşine de această Opoziţie”.



Să nu ni se pară o glumă

Sincer să fiu, şi mie mi-e ruşine de acest… preşedinte. Şi nu doar mi-e ruşine, ci mi-e şi frică, pentru că prin asemenea declaraţii el, de facto, pregăteşte un nou „7 aprilie” după alegerile din 29 iulie. Dacă la aceste declaraţii marţiale ale lui Voronin adăugăm ţipetele isterice ale propagandei sale despre un posibil război civil, devine clar că Puterea de la Chişinău a devenit periculoasă şi ne pregăteşte ceva foarte urât. Ca să nu arunce R. Moldova în hăul unui coşmar sângeros, această Putere ar trebui să fie monitorizată cu maximă atenţie de comunitatea internaţională. Să nu ni se pară o glumă: venind înaripat de la Moscova, Voronin va avea mână liberă să se răzbune şi să pună capăt, în sfârşit, nesuferitei „Opoziţii antistatale” care n-a dorit să-i dea un vot pe 3 iunie…