Tocmai acum şi-a găsit Ghimpu s-o facă pe Achile

O, muză, inspiră-mă
Să cânt lupta dintre
Apusenii şi Răsăritenii moldoveni

CÂNTUL XVII.
GHIMPU ÎŞI RETRAGE DRUJINA DIN PARLAMENT

... Şi tocmai când ne pregătisem moralul pentru o nouă bătălie-sesiune, în care speram să cucerim cetatea Voronoia, tocmai când aveam mătărânga de cal troian pregătită s-o strecurăm în partea dorsală a cetăţii de să ţipe majoretele roşcate, tulburi şi plugare la limbaj, iată că Mihai Ghimpu vrea s-o facă pe Achile şi se retrage din luptă.

Clericilor moldoveni care au devenit ca atare dintr-o timiditate manuală faţă de originea lumii le explic că Achile se supărase că Agamemnon îi luase o prizonieră. Să crape feministele de ciudă, dar în acea perioadă de aur a omenirii -- aurea prima sata est aetas, cum zice Ovid -- femeile erau tratate şi ca trofee de război. Al nostru Achile se supără că nu prea ar fi întrebat de colegi în privinţa alegerii preşedintelui. DAR NOI ce avem cu asta? Cu frustrarea şi complexul de inferioritate paranoică a liderului liberal, am în vedere.

Pentru că dacă cineva nu are suficienţi gigaocteţi pentru memorie, îi putem aminti că nu chiar cu mulţi ani în urmă, dar numai cu doi, Achile Ghimpu -- având cea mai mică fracţiune în parlament -- era şi sef de stat şi speaker de parlament, de înghiţea în sec tot pede-ul. Cu opt luni în urmă, basileul Phylatos Prasinos şi-a retras bidiviul din lupta pentru ca armata apusenilor să câştige cetatea de scaun, răpunându-l pe Igor Cucuteni-Tripolianul şi asigurându-i fotoliul tetranual lui Dorin-Patrocle. (Spre deosebire de moldoveni, care se trag din tata Traian şi mama Dochia, moldoveniştii se trag din tată cucutean şi mamă tripoliană). A venit şi timpul ca Achile să-şi plătească poliţele pentru a asigura victoria apusenilor. A venit timpul pentru materializarea principiilor şi valorilor. A venit timpul ca Mihai Ghimpu să arate că este un gentilom, nu un Voronin care nu-şi întoarce datoriile în materie de alegere a preşedintelui.

Reporterul nostru Homer ne relatează că supărarea lui Achile i-a costat pe ahei zece ani buni de lâncezeală sub zidurile Troiei. Poate Achile al nostru are timp, noi nu prea, că ne sufla anticipatele cu duhoarea lor comunistă în ceafă.


CÂNTUL XVIII.
ROMÂNISMUL CA RELIGIE

De ce se teme Mihai Ghimpu? De un preşedinte anti-român? Sau de înlăturare de la treucă. Pentru că dacă e vorba de primul motiv, atunci permiteţi-mi să informez liberalii că încep să se aplece spre penibil. Ca popa Valuţă Novoanensky, care afirmă că legea nediscrimării va atrage după sine legalizarea prostituţiei. Ion Creanga a scris o poveste şi pentru unul, şi pentru celălalt. Da, e vorba de femeia care se temea să nu-i cadă drobul de sare peste copkil.

Eu cred că Mihai Ghimpu nu îndrăzneşte să se considere unicul bun român din Moldova de Est şi îl asigur că nici viitorul preşedinte nu-şi va permite atacuri la adresa a tot ceea ce este românesc. Prea departe -- adică spre ireversibil -- au mers lucrurile deja.

În schimb, PL-ul se poate manifesta prin manifestări şi manifestaţii. Pot marca şi celebra toate zilele importante din calendarul românismului, cum ar fi tăierea împrejur al lui Zamolxe, cucerirea Daciei, retragea aureliană, unirile 1, 2, 3 etc. deportările, cu depuneri la flori la kiatra care deja poartă numele liderului lor la cazul genetiv. Nea Costache de la Timpul pregăteşte marcarea a 200 de ani de ocupaţie rusească, prin mai; ce ar fi dacă PL-ul ar susţine financiar şi organizatoric astfel de evenimente? Să distribuie gratis cărţi cu poezie şi/sau rugăciune românească. Nu vreu să fac agenda pele-ului, dar roada este multă şi secerători puţini.


CÂNTUL XIX.
UŞILE, UŞILE, LIGA TINERETULUI RUS

Citesc din articolul despre Austria în wikipedia că în acea ţară limba oficială este Germana standard, dar în emisiuni umoristice se mai foloseşte accentul austriac. Dragi prieteni, oare nu aceasta avem deja şi aici la noi. Drept că noi avem încă scris în Constituţie că limba oficială este austriaca, dar şi până taţii ruşi din Chişinău nu-şi mai întreabă feciorii ce notă au azi la moldov'nească, ci la română.

Unii prieteni politicieni poate vor rămâne dezamăgiţi, dar unirea nu se afla în topul agendei politice al momentului. Ca chişinăuian consider cu reticenţă perspectiva de a avea o altă capitală decât Chişinăul, în schimb convertirea populaţiei (că era să zic plebei) la românism mi se pare demnă de tot efortul. Nu cred că noi, generaţia de astăzi, vom fi generaţia unirii, dar înainte-mergătorii ei poate. Plagiez: roada este multă, dar secerători puţini!