99 de cumătri nu ştiu "Tatăl Nostru..." (6)

Erau nişte tineri care şi-au pus în gând să-şi lege vieţile până la moarte şi au venit la un cuplu de moldoveni mai în vârstă să-i ia de nănaşi. Dar nu se putea, şi nu din cauza că nu erau bani -- bani au şi ţiganii, dar şi moldovenii --, problema era că viitorii "nănaşi" nu erau cununaţi. Dar nu erau cununaţi, pentru că bărbatul nu era botezat la nici 25 de ani. Dar nu era botezat, pentru că părinţii lui erau învăţători în nu ştiu ce sat de prin nordul Moldovei şi, pe vremea sovieticilor -- pe pielea mea proprie o ştiu -- cam să fii profesor şi să-ţi botezi copiii era un act de curaj, "un act de credinţă".

Dar de câte ori se întâmplă pe la botezurile pe care le fac moldovenii în biserici când nici unul din cumătri nu ştie "Crezul"? 

Moldoveni, noi am pervertit la maximum aceste două concepte religioase ortodoxe: cununia şi botezul, excluzând elementul religios din ele. Transformându-le în simple ceremonii. Şi nu ar fi o problemă, dacă ele nu ar presupune pronunţarea de jurăminte în faţa Divinităţii! Noi ne alegem nănaşii şi cumătrii, uitându-ne în primul rând la bogăţie şi prestigiu, dar nu la pregătirea teologică a acelor oameni. Or, sfinţii părinţi au instituit canonic luarea de cumătri şi nănaşi în vremea când creştinismul nu era unica religie, ci una din religii în acelaşi Imperiu Roman în care mişunau tot felul de religii păgâne şi sarcina principală a nanilor era (şi mai este) susţinerea spirituală, instruirea teologică a finilor prin cuvânt şi exemplu propriu. 

Cam prin anii 500 dogmatica ortodoxă a fost elaborată şi pusă la punct şi ea nu suferă nicio pierdere dacă nu eşti cumva de acord cu ea. Dacă nu eşti de acord te autoexcluzi din comunitatea religioasă ortodoxă, din Biserică şi biletul în iad ţi-i asigurat. "Crezul" nu e rugăciune, după cum cred unii, este declaraţia (jurământul) credinciosului de aderare la organizaţia religioasă care se numeşte Biserica Ortodoxă. "Crezul" este o redare a esenţei dogmaticii ortodoxe. 

Nu voi dori să încep discuţiile despre când e potrivit să te botezi: în pruncie sau la maturitate. Dogmatica ortodoxă spune că în pruncie. Punct. Naşii de botez se iau pentru a pronunţa "Crezul" în locul pruncului, pentru a da jurământ în locul lui pentru că el nu poate vorbi. Şi nu e nevoie de 99 de cumătri, e suficient unu. Biserica ortodoxă nu este singura organizaţie în care se intră prin jurământ şi prin declararea aderenţei la dogmele sale. 

Populaţia aceasta care locuieşte în R. Moldova vine din Uniunea Sovietică, care -- prin deportări, restricţii, komsomol şi marxism-leninism -- a reuşit să scoată sentimentul religios din majoritatea buneilor şi părinţilor noştri. Din trei generaţii!

Să începem a reclădi Templul! 

Pentru creştini, scriptura sfântă este Evanghelia. Cele patru Evanghelii. Urmează, ca importanţă canonică, celelalte cărţi din Noul Testament. Un creştin ortodox practică rugăciunea. Cele mai puternice rugăciuni sunt Psalmii. Sfântul Vasile scrie că "psalmii ard diavolii ca focul spinii". Dar îţi va fi mai greu să înţelegi Noul Testament şi Psalmii, fără a cunoaşte Tora evreiască: primele cinci cărţi de la începutul Bibliei. 

Scriptura secundară pentru ortodocşi reprezintă scrierile Sfinţilor Părinţi. Multe din aceste scrieri au fost compilate în 12 volume editate de Biserica Ortodoxă Română în aşa-numita "Filocalie". Pe Internet sunt toate, iar pe YouTube încă citite, aşa ca să nu faci efort să le citeşti. 

... Unii mai îndrăznesc să încline să creadă că Biblia cam ar fi o carte învechită. Serios?! Dar ce a dispărut păcatul, au dispărut, şi eu nu ştiam cumva: mândria, vanitatea, lenea, desfrâul, mânia, invidia şi iubirea de bani? Păcatul este cea mai sinceră ofertă pe care ţi-o face diavolul: el conţine elementul de plăcere, la început, după care urmează durerea. Şi se relizează cu exactitate matematică. Deci, Biblia şi scrierile sfinţilor părinţi rămân actuale acum şi în vecii vecilor.