Partizancele feminismului moldovenesc
Dragi prieteni,
Occidentul ne modifică viziunea asupra lumii, bate în perspectiva noastră de a vedea lucrurile. Odată ce ne-am făcut opţiunea pentru
democraţie era şi de aşteptat că aceasta va deschide uşa şi pentru alte
concepte şi curente de gândire, unul din ele ele fiind feminismul.
Feministele vor
la putere! Mai mult, ele vor cote fixe pe listele electorale ale partidelor şi
cote în parlament. Unele partide deştepte au prins repede noul curent şi au
plasat respectul pentru femei pe platformele lor electorale: până la urmă oare nu-i adevărat
că femeile în orice ţară sunt mai multe la număr ca bărbaţii şi nu contează ce
gen a votat pentru partid?
Un banc la temă:
Sir aude scandările
unui miting afară şi-şi întreabă valetul:
-
Cine
protestează afară, John?
-
Prostituatele,
Sir.
-
Şi ce
vor?
-
Îşi
cer drepturile?
-
Dar
le limitează cineva în vreun fel drepturile?
-
Nu,
Sir.
-
Atunci
de ce prostestează?
-
Prostituate,
Sir.
Departe de mine
ideea de a numi prostituate înfocatele avocate ale feminismului în manifestare
moldavă. Din contra sunt nişte femei bătrâne, grase şi urâte despre care cu
greu vei bănui că ar avea parte de suficientă dragoste trupească. Or, aici e şi
buba: nu cred că psihologii nu vor fi de acord cu mine în ipoteza că forţele
nestăvilite ale inconştientului îşi găsesc sublimare în manifestări politice.
Cum zicea filosoful nu ştiu care: nedoiob vediot k revoluţii, nu?
Nu, că duc
observări de mai mult timp: fetele chipeşe şi tinere care speră să-şi facă o
familie nici nu se gândesc la politică, feminismul este departe de preocupările
lor – ele gândesc la lucruri corecte, la copii şi modul de producere a
acestora. Mai trebuie să amintesc aici piramida lui Maslow care pune pornirea
spre înmulţire printre pornirile de bază cum ar fi mâncatul şi metabolismul?
Pe de altă parte,
liderele feministelor moldovence prin comportament androgin şi exterior ponosit
nu pot nicidecum să declanşeze scânteia erectilă în sexul opus, ceea ce face ceţoasă eventualitatea de a avea parte de mângâieri masculine. Psihologii
ştiu, există în fiecare din noi devieri spre porniri distructive în sensul că vrei
să distrugi ceea ce nu poţi poseda. Şi apoi moşneagul Freud tratează feminismul
ca imbold prin invidia penilă: vor să facă pipi din picioare, asta nu le dă
pace feministelor din Moldova, dar şi din lumea întreagă, şi nu pot să nu fie
întrezărite şi porniri de castrare a sexului opus pentru a-l impune să
facă pipi pe aşezate.
Kueche, Kinder und Kirche
Lupta sexelor în
istoria omenirii a existat întotdeauna pentru că noi suntem fiinţe sociale:
doar în grup am putut propăşi. În grup ne-am dezvoltat limba, filosofia,
coordonarea pentru a putea ucide şi mânca animale uriaşe, iar în final, ca
specie, am reuşit să stăpânim lumea. Regimul de
structurare a relaţiilor în turma primitivă era matriarhatul, deoarece nu erai
sigur cine îţi este tată, dar cu exactitate știai cine îţi este mamă.
Explic victoria
ulterioară a patriarhatului prin doi factori: a) cel al forţei fizice: masculii
pot proteja mai bine decât femelele puii; b) factorul economic: carnea de mamut
este mai bună şi conţine mai multă energie decât pomuşoarele şi tuberculii. De
aici a apărut şi primul contract social între sexe: protecţie şi hrană contra
dragoste şi fidelitate.
Dar, femeile
niciodată nu s-au împăcat cu victoria patriarhală şi au făcut tentative
permanente de a-şi recupera poziţiile pierdute. De aici şi mitul amazoanelor la
grecii antici, de aici şi inacceptarea Bibliei a ceea ce în prezent se numeşte
„gender equality”.
Să nu uităm că în
perioada când creştinismul cucerea teritorii şi suflete în fostul Imperiu
Roman, acest curent religios avea mai mulţi concurenţi, unul din care era
cultul zeiţei Isis, zeiţa-mamă, împrumutat de femeile romane de la egipteni. Ca
să anihileze acest păgânism, creştinismul a stabilit supremaţia bărbatului
(„capul femeii este bărbatul, femeia să se teamă de bărbat”, scrie Sf. Ap.
Pavel în epistole) şi tot el: „femeii nu-i dau voie să înveţe”, pentru a radia
orice speranţă feminină de a ocupă o funcţie care presupune putere în ierarhia
bisericească care a fost clădită ulterior. Și a propus icoana Sf. Marii cu Pruncul în brațe pentru a reduce din gravitația cultului, de vreme ce un concept similar există și în creștinism.
Această stare de
lucruri a durat 2 mii de ani, până când în secolul XX femeilor Occidentul le-a
dat voie să voteze, să fie votate în funcţii de demnitate publică şi să facă
bani. Şi asta nu contravine Bibliei, care separă treburile cezarului de cele
ale lui Dumnezeu, iar muncă este întotdeauna încurajată. Dar totuşi,
afirmaţiile de mai sus ale Sf. Ap. Pavel sunt dogmatice şi respingerea lor te
împinge automat în erezie şi/sau apostazie. Să fie clar: nu poţi fi feministă
şi o bună creştină în acelaşi timp.
Comoara feminină a economiei
Psihologii nu-mi
vor permite să greşesc: femeile îşi fac mai des deciziile în baza emoţiilor,
decât în baza raţiunii, psihanalitic exprimându-mă: în baza (impulsiunilor) subconştientului,
decât în baza Supra-Eului. Cine mai des suferă de shopping spree (cheltuirea iraţională
a banilor prin cumpărare de obiecte nu neapărat necesare) bărbaţii sau femeile?
Şi dialogul
biblic dintre Eva şi Diavol este hiper-ilustrativ în acest sens: Fac. 3:6 „De
aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut
ochilor la vedere …”. Oare, oare, nu acelaşi trucuri folosesc şi marketerii
din întreaga lume pentru a pune mâna pe banii noştri (sau pe voturile
noastre)?!!
Economicului îi
este necesar ca femeile să aibă bani, să facă bani şi să cheltuiască bani: economicul nu poate face abstracţie de o
comoară atât de uşor influenţabilă prin oferte de lucruri „plăcute ochilor la
vedere” (ţoalele şi bijuteriile îmi vin primele în imaginaţie). De aceea
economicul va face presiuni asupra politicului să dea mai mulţi bani femeilor
(prin egalarea salariilor cu cele ale bărbaţilor) şi deja şi putere politică ca
femeile să facă legi ce le-ar permite femeilor să aibă bani de cheltuială. Da,
nu se poate să nu observăm aici o intensificare a puterii femeilor prin
potenţial financiar în detrimentul puterii de decizie şi control al bărbaţilor,
dar acest lucru nu este în contradicţie cu morală religioasă, care îşi are
izvorul în Biblie pentru creştini. Economiştii ştiu că se află în ascensiune
acea economie care cheltuieşte, nu cea care ţine banii la ciorap. Moldovencele
ar putea avea contribuţie directă la relansarea economiei. Este plauzibil.
Să le dăm voie la putere, poate vor deveni mai
deştepte
Acelora care au
avut răbdarea să citească până aici fără a se grăbi să mă califice misogin le
voi spune că este moral să le dăm cât mai multă reprezentativitatea politică
femeilor. Atât doar că este o problemă de alegere a criteriului: să fie forma
diferită a unor părţi ale corpului un argument suficient de greu pentru a se
fixa o cotă? Dar poate criteriul ar trebuie să fie meritul? Avem atâtea femei
care se pot lăuda cu mai multe realizări decât mulţi bărbaţi.
Eu am un alt
argument însă în suportul ideii de a da mai multă putere politică femeilor.
Intrând în contact cu procesul de producere a legilor şi de aplicare a legilor
– aspecte intrinseci administrării oricărui stat – moldovencele vor descoperi cum
acestea acţionează ca forţe supreme, ca Supra-Eul care îţi canalizează
energiile inconştientului spre realizarea faptelor bune. Nu va mai fi
cumpăr-mănânc-fac dragoste pentru că aşa simt, dar pentru că există ceva ce
reglează aceste impulsiuni spre ceva moral.
Unele din ele –
cele mai inteligente – vor descoperi existenţa legilor nu doar în stat, dar şi
în natură, morală şi religie. Şi atunci, cele care vor descoperi existenţa
invizibilă a Divinităţii şi vor începe să urmeze metodele biblice de
relaţionarea cu Divinitatea, vor realiza că să strigi prea tare că eşti
feministă este contrar Bibliei. Iată că am ajuns şi la sfârşitul feminismului,
căruia i se poate lesne aplica teoria din dictonul „Naţionalismul este ultimul
refugiu al ticăloşilor”.
