Ce-au păţit locuitorii din cea mai avansată ţară a Parteneriatului Estic, după ce au renunţat la morală

 Dragi prieteni, să tragem o ocheadă în curtea britanicilor care tocmai au ieşit din alegeri. Nu aţi văzut că englezii au dat peste cap teoria despre erodarea inevitabilă a reputaţiei partidului aflat la guvernare?  Acum conservatorii cu David Cameron în frunte pot să-şi facă Executiv londonez fără ajutorul liberal democraţilor. Deci, dacă te comporţi onest cu alegătorii şi îţi îndeplineşti promisiunile, aceştia îţi mai dau un mandat de cinci ani.

Dar aţi văzut cum Ed Miliband, liderul laburiştilor, şi-a dat demisia? Iarăşi este vorba de o abordare onestă a relaţiei cu alegătorul şi cu colegii de partid.

Leviathanul lui Iov şi Hobbes

Voi încheia această introducere cu o idee de-a unui alt britanic, filosoful Thomas Hobbes, care scrie în „Leviathan” ceva de genul că supuşii pot să-i decline puterea suveranului asupra lor, dacă acesta nu le poate asigura protecţia.

Nevoia de protecţie – asta i-a scos în stradă pe protestatarii de duminica trecută (3 mai 2015), care au promis că mai vin. Vom şterge de pe masă toate teoriile despre crearea şi funcţionarea statului şi vom formula din nou: un stat trebuie să asigure protecţia cetăţenilor, inclusiv a bugetului comun, de stat. Or, s-a văzut că actuala elită/clasă politică moldovenească nu se poate descurca cu această sarcină. Dar ce să mai zicem de un război, Doamne fereşte?  

Să simplificăm: legislaţia cu privire la sistemul bancar presupune injecţii de credite din partea Băncii Centrale în direcţia băncilor cu probleme. Pentru a preveni panica şi ulterioara prăbuşire a întregului sistem bancar. Sună logic, dar nu e funcţional pentru că realitatea arată că orice băieţaş  semit sau antisemit poate falimenta o banca, iar sarcina de o salva este pusă ulterior pe impozitele cetăţenilor care se transformă în datorie de stat.

Fiecare din noi ştie pe pielea proprie ce înseamnă o datorie: stres psihologic şi stagnare (dacă nu chiar regres) economică. Plus la toate, evenimentele care s-au derulat săptămâna trecută au aplicat o lovitură sub centură reputaţiei sistemului bancar, care şi aşa nu era suficient de generos cu companiile moldoveneşti – ca să le dea bani să se dezvolte –, dar şi reputaţiei clasei politice moldoveneşti în ochii creditorilor internaţionali, numiţi, eufemistic, şi parteneri de dezvoltare.

Furtul acelei sume de bani, comparabilă cu 1/8 din PIB, este o nouă piatră de încercare, o nouă criză, pe care societatea moldovenească va trebui s-o administreze şi aceasta se va întâmpla pe două căi: fie societatea îşi înlătură din elită politicienii care i-au trădat aşteptările, fie aceşti politicieni întorc miliardul şi promit să nu mai fure. Acum, societatea fie îi va crede şi le va mai da votul, fie îi va înlătura din club prin alegeri. Iată şi de ce este bravo democraţia: nu înlătură elita prin revoluţii şi băi de sânge, dar prin alegeri. E bine că vom vedea nu doar în sondaje, dar în realitate cum îşi înţelege societatea această misiune indispensabilă, intrinsecă, la generalele de pe 14 iunie, chiar dacă sunt locale.

CUM DE AM AJUNS PÂNĂ AICI? CRIZA MORALĂ

Dacă e să împărţim secolul XX în perioade de trai ale trei generaţii cu valori spirituale specifice, în scopul acestui articol vom constata că generaţia I – s-o numim convenţional a buneilor noştri – a avut interiorizate valorile moralei creştine, din care voi selecta condamnarea „iubirii de arginţi”. Generaţia II – a părinţilor noştri, născuţi în baby boom-ul de după Războiul II Mondial – nu a avut încorporate valorile moralei creştine în suflet: propaganda şi deportările staliniste, sovietice şi-au făcut efectul. Generaţia II a avut încorporate obiedienţa faţă de Partidul Comunist şi încrederea că acesta are o grijă paternă faţă de ea, dar aceste valori în realitatea de azi sunt inutile.  Şi iată acum, generaţia noastră – s-o numim a imperiului sovietic căzut – nu a avut de unde prelua valorile morale creştine necesare pentru supravieţuire şi evoluţie în timpurile de acum şi de-as pururea. Unii din noi – cei de 25-45 de ani – au descoperit morala creştină de unii singuri, din necesitate, din nenorociri în viaţă, alţii au preferat ateismul sau făţărnicia părinţilor.

Capitalismul – regimul economic în care trăim, declarat în Constituţia moldovenească eufemistic drept „economie de piaţă” – este de neconceput fără etică. Pentru că un comportament etic face parte din marketing, este un avantaj comparativ faţă de concurenţi: întotdeauna mă voi duce la prestatorul de servicii care se comportă moral, dacă preţul este acelaşi. Oamenii nu-şi deschid punga din motive raţionale, ci emoţionale.

Capitalismul redresează mai ales faţeta economică a preocupărilor societăţii moldoveneşti şi asta se face zi de zi, relaţie cu relaţie. Cei deştepţi vor aplica imediat valorile morale în activitate, fără să mai aibă nevoie ca acestea să fie demonstrate, cei mai puţin deştepţi vor descoperi valorile morale pe calea cea grea, prin metoda încercărilor şi erorilor. Poţi să-i amăgeşti pe mulţi de multe ori, dar nu pe toţi şi întotdeauna.

Aceleaşi principii vor acţiona şi în relaţia societate-elită politică. Societatea o va modifica pe ultima ca să-o facă potrivită necesităţilor sale. La popoarele deştepte (balticii) acest proces este pe sfârşite, la popoarele harnice şi ospitaliere – procesul durează mai mult. Dar punctul final este acelaşi: capitalismul ne va îmblânzi ca pe nişte mieluşei, dacă vom dori să vindem ceva. Faptul că trăim în sărăcie şi mizerie este alegerea noastră, însumată de alegerile individuale ale tuturor membrilor societăţii moldoveneşti.    

Pornirea spre îmbogăţire este morală şi disciplinează spiritul, dar când pornirea respectivă devine „patima iubirii de arginţi”, generarea banilor cu orice preţ, inclusiv prin băgarea mâinii în buzunarul comun – bugetul de stat –, integritatea morală a celor care desemnează semiţi în posturi de conducere la BEM şi aeroport este afectată. Repet, eufemistic vorbind, deoarece alegătorul, ca şi cumpărătorul, nu alege cu raţiunea, dar cu inima şi da, acolo se află şi cartierul general al valorilor morale.