Ieri pe 23 mai,
liderul religios al ortodocşilor subordonaţi Moscovei a ieşit din cabinetul
luxos şi s-a alăturat enoriaşilor pentru a promova valorile familiei
tradiţionale. Excelent!!! Anume aşa şi trebuie să se comporte liderii
religioşi: păstorul alături de oi.
Că ortodocşii nu
sunt de acord cu legea cu privire la non-discriminare – cu renumita ei tentă de
neimplicare a statului în orientarea sexuală a cetăţeanului – păi, ce să spun, ar
fi fost straniu dacă ei ar fi fost de acord. Ceea ce fundamentaliştii religioşi
din Moldova nu vor să înţeleagă sunt funcţiile statului modern, democratic, de
aceea nu voi pregeta să le mai formulez încă odată.
După ce
Mântuitorul a făcut separaţia Bisericii de stat prin renumita „Daţi-i cezarului
ce-i a cezarului şi lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu”, nu mai încape îndoială
că aceste două entităţi se conduc de legi diferite care pot şi să coincidă, dar
pot şi să difere. Statul nu are şi nu trebuie să aibă rol de mentor moral, de
arbitru în chestiuni de religie. Scria Mark Twain că omul este singura fiinţă
care deţine religia adevărată: câteva.
Sumar, statul are
funcţia de a colecta impozite (oare Iisus a spus fraza de mai sus nu atunci
când l-au întrebat dacă să plătim impozite?). Cu aceşti bani statul asigură
protecţie faţă de duşmanii externi şi interni şi mai construieşte drumuri şi
şcoli. De aceea pentru stat este valoros contribuabilul, dar ce fantezii
erotice are acesta pe stat nu-l interesează, la fel cum nu-l interesează dacă
acest contribuabil deţine sau nu dogma şi morala corectă.
La replica
renumită a fundamentaliştilor că 98 la sută din moldoveni sunt ortodocşi, deci
statul trebuie să facă legi pe placul acestora, le explic că nu astfel lucrează
mecanismul statului. Abolirea sau păstrarea legii non-discriminare nu ocupă loc
de frunte pe agenda politică a niciunei formaţiuni politice serioase, dar dacă
fundamentaliştii vor abolirea acesteia de ce nu-i fac lobby în Parlament? Mai
mult, de ce fundamentaliştii nu-şi creează un partid care să câştige alegerile
şi să guverneze statul? Ar fi tot legal. Dar răspunsul este simplu:
fundamentalişti sunt puţini. Puţini, dar creează impresia că-s mulţi deoarece
sunt gălăgioşi.
Marşul
ortodocşilor de sâmbătă nu poate să nu fie pus în context cu marşul gay-ilor
care a avut loc cu o săptămâna mai înainte. Este un salt calitativ că
fundamentaliştii au decis să dea o replică democratică, şi au preferat
cuvântul, predica, în defavoarea pietrei şi cocktail-ului Molotov. Deşi există
înregistrări că marşul LGBT nu i-a lăsat indiferenţi pe unii în sutane şi pe
alţii cu cefele rase, care au vrut să le dea o lecţie de morală desfrânaţilor,
iar în caz că-i nu-i conving să-i ajute cu ceva pietre în cap.
Nu este greu de
observat că organizaţia religioasă care se numeşte Mitropolia Moldovei are o
agendă prin care îşi promovează ideologia şi ar fi greşit să nu fie aşa. Ce fel
de organizaţie religioasă care nu are nimic de spus despre frământările sociale
ale momentului?! Ceea ce este încurajator este că organizaţia aceasta religioasă
a decis să se comporte democratic: folosind cuvântul, lozinca, predica şi nu
piatra şi blestemul.
Ceea ce slăbeşte
din credibilitatea acestui demers al mitropoliei este coincidenţa agendei sale
cu cea a putinofililor, care observă cu uşurinţă păcatele de desfrânare ale
occidentalilor, dar nu văd fratricidul pe care putiniştii l-au dezlănţuit în
Ucraina ortodoxă, iar anterior în Georgia ortodoxă, iar în 1992 în Moldova
ortodoxă. Mitropolia Moldovei este unica instituţie importantă în Moldova care
se subordonează inamicului. Or este ştiut că Rusia vrea să-şi promoveze ideologia „lumii ruse” prin forţa
armelor. Iată de ce atunci când mitropolia subordonată patriarhiei moscovite
face vreo manifestaţie de amploare apare imediat întrebarea: este preocupată
într-adevăr această mitropolie de asanarea morală a societăţii, sau promovează
agenda anti-europeană a Kremlinului?
Şi mai persistă o
întrebare actuală încă de la declararea Independenţei faţă de Rusia (hai să nu
ne ascundem după deget) în 1991: când cea mai importantă organizaţie religioasă
din Moldova se leapădă de subordonarea faţă de principala organizaţie
religioasă a inamicului (devenind patriarhie sau subordonându-se unei alte
patriarhii: a Constantinopolului sau a Ierusalimului)? Cum de fundamentaliştii
religioşi din Moldova sunt atât de orbi încât să nu vadă armata rusă în stânga
Nistrului, separatismul tiraspolean susţinut de inamic, războiul din Ucraina
declanşat fără nici un motiv de inamicul comun al moldovenilor, georgienilor şi
ucrainenilor?
Aşa că dacă
liderul religios s-a coborât din birou pentru a se plasa în fruntea turmei şi a
o duce spre moralitate şi neprihănire prin marş paşnic pro-familie, o
manifestare firească în democraţie, este un comportament demn de toată
admiraţia, însă faptul că această organizaţie se subordonează inamicului lasă o
mulţime de dubii faţă de sinceritatea acţiunii. Iar dacă unii au rezerve faţă de
status-ul de inamic al Rusiei în raport cu Moldova, să vadă care ţară îşi ţine
armata de ocupaţie pe teritoriul nostru şi care ţară ne impune embargouri.
