Da, sunt contra plevei migratoare
Care se crede un dar minunat.
Grigore Vieru ("Sunt Naţionalist")
Faptul că statul moldovenesc se obligă prin Constituţia sa (art. 13) să protejeze limba rusă nu face decât să încadreze această limbă printre limbile celorlalte minorităţi. Nicidecum nu înseamnă că limba rusă este obligatorie în ţara aceasta.
Da, este ok, nu este o ilegalitate în R. Moldova să nu cunoşti şi să nu foloseşti decât limba de stat, care este una şi noi ştim care. Farmacista nu a comis nicio ilegalitate şi nu a încălcat nicio normă etică, la fel cum e normal ca în farmaciile din Rusia, Germania şi Anglia farmaciştii să nu cunoască decât limbile oficiale din respectivele ţări. A, dacă farmaciştii mai cunosc şi alte limbi nu e decât de laudă. Dar, repet, nu e obligator legal.
Dar faptul că tabloidul a decis să scrie ştire despre acest incident, noi, moldovenii de pe acest pământ, îl înţelegem foarte bine. Era o perioadă, numită sovietică, când coloniştii se simţeau foarte comod în colonia aceasta sovietică. Li se ofereau prioritar apartamente şi locuri de lucru şi, bineînţeles, nu aveau nicio incomoditate lingvistică. Moldovenii românofoni erau priviţi în cel mai bun caz ca aborigeni, ca să nu zic ca oameni de mâna a doua. Prieteni, noi am trecut prin toate acestea, cum să le uităm?
Nicio republică unională care s-a dezlipit de Rusia în urma căderii URSS nu regretă obţinerea independenţei. Regretă doar ruşii din Rusia şi minorităţile ruse care au rămas să trăiască în noile state independente.
Complexul imperiului pierdut este o trăire psihologică experiată nu doar de ruşi, dar şi de englezi şi de francezi, chiar dacă ultimii şi-au pierdut imperiile hăt la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Că mai există moldoveni care îi cred pe ruşi "un dar minunat" ne este cunoscut, dar aceasta se explică prin nivelul lor redus de cultivare culturală: mde, să le impui tuturor educaţia cu de-a sila nu e posibil. Dar nu e şi cazul elitei intelectuale basarabene. Aceştia îi percep pe ruşii din Moldova ca pe o obişnuită minoritate etnică, care îşi poate mânca liniştită clătitele de pe lopată în ziua Masleniţei, dar nimic mai mult. Ca pe ocupanţi sau urmăşii ocupanţilor: de ce să nu o spunem?
Şi ce ar fi mai mult? Da, noi ştim că rusofonii din R. Moldova tare ar vrea să aibă şi ei o a doua limbă de stat, dar, dragi prieteni, nu se poate. Nu ne permit Eminescu şi Vieru.
Eu înţeleg că alegerea unui politician pro-rus şi pro-Putin a înaripat speranţele multor reprezentanţi ai minorităţilor etnice că iata-iată, dar, dragi prieteni, nu vă îmbătaţi cu apă chioară, adică nu vă autoamăgiţi: atribuţiile preşedintelui sunt pur ceremoniale şi notariale.
Lucrurile au evoluat mult în comparaţie cu anii 80-90, când limba română abia de făcea primii paşi timizi ca limbă oficială: acum mulţi alolingvi înţeleg suficient de bine limba de stat şi mai puţini chiar o vorbesc. Următoarea sarcină ar fi să se aplice mai mult în relaţiile economice. Nu e cazul să răscolim acest statu quo. La ce bun?
La ce bun? Dar iată şi răspunsul: Dodon ca preşedinte cu atribuţii reduse nu se va putea manifesta decât prin populism, or, stârnârea spiritelor interetnice -- vechile şi noile ranchiune -- se încadrează uşor în arsenalul de acţiuni populiste pe care le întreprinde: vezi schimbarea denumirii limbii pe site-ul preşedinţiei, vezi istoria cu drapelul UE şi retragerea cetăţeniei unui politician român.
După cum devine tot mai limpede, noul preşedinte îşi face agendă de lucru şi de la primele manifestări se observă că aceasta nu are nimic tangenţial cu sporirea bunăstării poporului. Interesant, cât de mult îi va reuşi lui Dodon să tulbure apele -- aşezate deja -- în relaţiile interetnice?
Citeşte şi:
http://daniellachi.blogspot.md/2011/12/urmasii-colonistilor-copii-fara-mama.html
http://daniellachi.blogspot.md/2012/01/colonistii-si-cei-de-colonizat.html