Any man who thinks he can be happy and prosperous by letting the Govt take care of him should take a look at the American Indian! – Henry Ford
Dragi prieteni, că tot s-au terminat protestele, m-am gândit că ar fiu bine să le descâlcim cumva.
Că politicienii din opoziţia parlamentară şi neparlamentară vor fi întotdeauna dornici de a scoate lumea în stradă nu necesită mare efort de explicare -- că de aia şi sunt politicieni, chiar dacă unii îşi pun glugă de filosofi-comentatori-analişti sau îşi pun ochelari să nu-i cunoască lumea.
Mă preocupă însă oamenii aceştia simpli care au răspuns chemării de a ieşi în Piaţa Mari Adunări Naţionale, lansată de politicieni.
Voi diseca imediat din această gloată persoanele plătite ca să vină. Cu ei e totul clar: şi-au găsit o sursă de bani. Dar nu putem nega că -- în special la chemarea partidului "DA" -- în stradă au ieşit şi oameni care nu au fost plătiţi şi care au înghiţit mai greu sau mai uşor găluşca mitologică propagată de JiTV cu noua lor pseudo-doctrină despre cine-i bun şi cine-i malefic, despre ce-i moral şi ce-i imoral.
Din ceea ce am văzut în înregistrările video -- şi regret că trebuie să mă bazez aici pe percepţia mea subiectivă şi nu pe statistică -- în gloata adunată de Partidul Platformă se află un procent mic de tineri, sunt mai mulţi oameni de vârstă mijlocie (30-50 de ani), iar grosul gloatei îl constituie pensionarii de vârstă (55+ ani) inclusiv tot soiul de veterani.
Pe aceste ultime două categorii le-a ridicat din pat -- dacă e să judecăm după sloganele scandate în primăvara trecută -- sărăcia şi lipsa locurilor de muncă (decente), iar conştientizarea furtului miliardului nu a fost decât ultima picătură pentru a trece la acţiune.
Voi remarca faptul că protestatarii de la 30 de ani în sus s-au născut şi au crescut în epoca sovietică, sub îndrumarea statului autoritar URSS care avea grijă de om de la naştere până la moarte, sau cel puţin aşa era propaganda comunistă în anii '70-'90.
Pentru a-şi continua drumul către moarte, omul -- inclusiv moldoveanul -- are nevoie de un punct de sprijin transcendental: cel mai adesea omul îşi alege pentru aceasta Divinitatea sau o filosofie de viaţă sau trăieşte ca planta sau animalul -- reducându-şi strădaniile la transmiterea genelor.
Nu pot fi bănuiţi aceşti protestatari de mare religiozitate -- le-am înregistrat agresivitatea şi, apoi, aceşti oameni s-au format în comunismul ateu -- ceea ce poate fi însă foarte uşor aplicat mentalităţii lor este atitudinea faţă de stat ca faţă de o superputere patriarhală: e cazul cela cu fiică-mea care ştie că am bani permanent şi n-o interesează de unde am eu aceşti bani.
Ceea ce refuză aceşti bieţi oameni să înţeleagă este ca actualul stat moldoveneasc este stat slab. Slab din două motive: a) pentru că este capitalist - economia de piaţă şi democraţia sunt proclamate în Constituţie; şi b) pentru că ai săi contribuabili sunt săraci.
Chiar şi aşa, acest stat al nostru ne apăra de răii interni prin poliţie, de răii externi prin armată, ne construieşte drumuri şi şcoli, ne plăteşte pensii. Dar, teoretic, acest stat nu poate şi nu trebuie să aibă grijă să ne îndrumeze în viaţă şi să ne ofere oblojire psihologică: el trebuie să nu ne încurce. Moldovenii deştepţi (de mult) au înţeles acest lucru şi-şi văd de proiectul de viaţă personal. Cei mai mulţi însă nu şi-au scos sovietismul din suflet: aidoma bebeluşilor ei cer ca statul să le fie tătic - săracii! nu se pot autoorganiza. Nu vezi că adună semnături pentru ca preşedintele să fie ales de ei, chiar dacă, scrie Jean-Jacques Rousseau în al său "Contrat Social", statele mici se conduc mai bine de consilii-parlamente şi nu de rege-preşedinte, care este necesar în statele mari pentru a ţine regiunile laolaltă?
Această masă de dezorientaţi îşi va sacrifica cu vioiciune libertatea conferită doctrinar de democraţie în favoarea unui stat grijuliu, personificat în preşedinte. Omul prost caută soluţii simple.
Aşadar, aceasta am vrut să-i spun acestui nou guvern şi acestei noi majorităţi parlamentare: ar fi bine ca "liberii" cetăţeni să realizeze că statul nu este decât un mecanism de re-distribuţie a banilor din impozite, dar realitatea nu este aşa. Repet: majoritatea moldovenilor vor stat-tată-grijuliu.
Aceasta nu înseamnă că statul chiar trebuie să fie ca atare, este suficient să creeze impresia, imaginea în mintea dezorientată, că este aşa. Altfel, vor apărea imediat tot felul de aventurieri-karaoke care îi vor face să creadă că îi pot duce în paradisul distractivo-alimentar. Şi, suntem martori cu toţii, acest fenomen se întâmplă deja în ultimele 12 luni.
