Ce a dorit de fapt femeia lui Lot?

Femeia lui Lot însă 

s-a uitat înapoi 

şi s-a prefăcut 

în stâlp de sare. 

(Fac. 19:26)

O, structuraliştii -- inamicii mei! De unde vă ştiu atât de bine? Deoarece am fost şi eu ca voi. Am fost CU voi. Toate lucrurile aranjate pe policioare, totul ordonat unui sistem. Fără salturi dialectice. Fără schimbări istorice rapide. Totul este predictibil şi ceea ce iese din standarde este supus oprobriului. Frica de necunoscut este atenuată de "bună organizare" a lucrurilor. Totul pare bine şi frumos, numai că voi aveţi un handicap: voi nu sunteţi pregătiţi pentru viitor, dar viitorul se transformă în prezent, fără să vă întrebe. Şi, da, viitorul are imanent ceea de ce vă temeţi voi cel mai mult -- necunoscutul. 

Anume din această cauză eu am trecut în tabăra funcţionaliştilor: ei nu se tem de necunoscutul viitorului deoarece ei creează acest viitor. Ei zic că merită să i se dea formă doar acelui lucru/obiect care este funcţional, care aduce folos, care este utilitar şi comportă ustensilitate. 

Bocetul se transformă în răget de bleg. Platon, prin gura lui Socrate, încă acum 23 de secole povestea Mitul Cavernei -- "oamenii ceea erau cu picioarele şi gâtul în lanţuri încă din copilărie" -- şi acest mit nu-şi pierde din actualitate. 

După ieşirea din Uniunea Sovietică în 1991, care până la sfârşitul acelui an s-a şi destrămat, blegii moldoveni au început a boci acel stat defunct şi peste trei ani au votat masiv pentru agrarieni. Apoi, în 2001 -- pentru comunişti. "Nu vreau să renunţ la lanţuri, nu vreau să mă scoateţi din peşteră. M-am deprins aici. Şi apoi se mai dau premii celor care mai bine prezic cum se vor perinda umbrele pe perete". 

Apoi, odată bocită bine Uniunea Sovietică, blegii au trecut la bocirea industriei şi colhozurilor din RSS Moldovenească. Că iată totul se desfiinţează şi se fură!

Acum, mai nou, au început să bocească satul moldovenesc. Că dispare. Că pleacă lumea. Aşa vă trebuie dacă sunteţi structuralişti. Ideologia voastră nu presupune adaptare, dar istoria, progresul acesteia, nu are timp să vă aştepte să vă veniţi voi în fire. URSS a dispărut pentru că nu era funcţională. Fabricile şi uzinele au dispărut deoarece ceea ce produceau ele nu trebuia numănui şi satele dispar pentru că nu au locuri de muncă. Şi pentru că Moldova se urbanizează-modernizează. Ce propuneţi, voi structuraliştilor-conservatori, să facem? Să luăm bani din bugetul comun numai să menţinem satul? Sau şcolile cu 3 copii şi 30 de învăţători bătrâni? Să am pardon, dar voi nu numai că sunteţi proşti manageri, voi mergeţi împotriva bunului simţ! 

După bocet, business planning. Acum a venit timpul să întreb dacă nu simţiţi o incomoditate, aşa, mergând înainte cu spatele? Poate vă întoarceţi să vedeţi pe unde călcaţi? Poate scrutaţi zările să vedeţi clar unde vă duceţi? Poate vă schiţaţi un plan despre ce faceţi mai departe? Poate ne apucăm de planificat împreună -- toată societatea -- viitorul? Nu de alta, el oricum vine, fără să ne întrebe, dar zic şi eu poate ne pregătim cumva? 

Ce facem cu trecutul? Li-l lăsăm istoricilor să-l pună în lucrări ştiinţifice. Ce facem cu industria? Ceea ce nu dă venit, desfiinţăm, vindem, reorganizăm. Ce facem cu satul natal şi iubit? Îl lăsăm să moară şi ne concentrăm la oraşe. Cine se va ocupa de agricultură? Câteva întreprinderi mari, iar masa de oameni eventual intrată în şomaj poate fi încadrată în câmpul muncii în alte sfere ale economiei, dar mulţi din ei deja pleacă la muncă peste hotare. 

Ceea ce e pozitiv este că tot mai mulţi moldoveni decid să-şi ia vieţile în propriile mâini şi nu mai aşteaptă soluţii pentru viaţa personală de la stat. 

Iar dacă în acest secol, din cauza acestor procese Republica Moldova va dispărea ca stat, ce să-i faci? Mâna nevăzută a capitalismului o va face. Asta, bineînţeles, dacă nu ne vor ataca barbarii din est şi vom avea posibilitatea de a ne dezvolta în voie, firesc, de la sine.  

Dacă rezistăm puterii de gravitaţie a Rusiei şi ne menţinem orbitând în jurul Uniunii Europene, nu ne-a mai rămas mult pentru a deveni o societate modernă. Mai avem de înlăturat sărăcia, iar metoda este cunoscută de demult -- munca. Deja cunosc mulţi moldoveni care lucrează două luni în UE şi una se odihnesc acasă. După ieşirea din UE a Marii Britanii, şansele ţărilor care vor să facă parte din UE au sporit. Deci, trebuie să rezistăm ispitei de a deveni Crimee şi/sau Transnistrie .   

Mersul cu spatele înainte este iraţional, iar privirea înapoi, după cum ne arată istoria biblică a lui Lot, poate fi interpretată şi ca imorală. Adică este o încălcare a poruncii divine. Doar i-a spus Dumnezeu familiei lui Lot să nu se uite la nimicirea Sodomei. Iată că soţia sa nu a rezistat. Să fie vorba de banal de renumita curiozitate femeiască? De regret pentru averile lăsate, pentru traiul în "minunatul" oraş al desfrânaţilor?

Trecutul este pentru concluzii, viitorul aşteaptă să fie valorificat.

Citeşte şi: 

Frământaţi între Epoca de Aur şi Noul Ierusalim

Anticipând dragostea viitorului părinte al naţiunii

Televiziunea pe care o plătim toţi fără să vrem şi să avem nevoie de ea pune ieri pe post un ceea ce în jargonul jurnalistic se numeşte "vox-pop", scurte interviuri în stradă, despre cum trebuie să fie viitorul preşedinte. Răspunsul pe care îl aşteptam -- cu o oarecare înfrigurare -- nu a întârziat să apară: "Ca un părinte..."

(Mă autofelicit personal pe mine însumi: eu nici nu ştiu de unde îi ştiu atât de bine pe moldovenii iştia: din teorie sau din practică? Sorry!)

Deci, toate discuţiile astea despre competenţe constituţionale şi bla-bla ale viitorului şef de stat poate şi au sens pentru elita politică de la Chişinău, dar pentru grosul alegătorilor ele-s la fel de sterile ca şi pentru mine teoriile despre genetica porumbului, despre care se ştie că are mai multe gene decât primatele homo sapiens. 

Poporul vrea tată, tatuc, ţar, împărat, părinte, părinte al naţiunii, rege grijuliu. Hopa! Cuvânt-cheie "grijă". Iată contra acestei "griji părinteşti" poporul este gata să-şi vândă libertatea. Nu-s moldovenii primii cu aşa predispoziţii psihice. Premisele de instaurare a unei dictaturi în micul nostru stat sunt mai coapte ca niciodată, deci, la modul concret, rata de participare la vot se anunţă a fi înaltă. 

Câţiva politicieni deja şi-au exteriorizat intenţiile de a intra în maratonul pentru cel mai prestigios job în stat, să începem de la cei mai hazlii. 

-- Coaliţia PLDM-PAS-PDA. Reamintesc că aceştia au decis să-l excludă din start ca şi candidat unic pe Viorel Cibotaru, rămânând ca "poporul" să decidă, prin sondaje interne de partid, pe cine îl agreează mai mult: pe Maia Sandu sau pe Andrei Năstase. Şi acum să dăm drumul imaginaţiei: iată, de exemplu, va trebui să ne imaginăm o "mamă a naţiunii" care nu are copii proprii. A? Merge?   

Sau va trebui să ne imaginăm un "tată al naţiunii" care îşi foloseşte mama pentru transferuri de milioane prin offshore-uri. Care nu-i dă bani pentru operaţie --ATENŢIE -- la ochi!!! Şi apoi Năstase însuşi a recunoscut că lui nu trebuie la gât această funcţie, el are nevoie de ea mai mult ca mijloc. Întrebare: tu ai vota pentru un preşedinte care nu vrea să devină preşedinte? Nu ziceam eu că-s hazlii?

Şi apoi să nu uităm că Năstase a intrat în politică nu prin careva faptă eroică, ci prin minciună. Cum să-i iertăm noi lui declaraţiile de anul trecut că el nu vrea decât să reîntoarcă miliardul, nu să intre în politică? Şi că Platforma DA asta-i ceva civic, nu politic?

Bineînţeles că după vârstă şi culoare sură în mustăţi cel mai bun candidat din partea acestei adunături ar fi fost Viorel Cibotaru. Dar, ce să-i faci, nu se poate face abstracţie de antecesorul acestuia, Vlad Filat. Dar Vlad Filat a fost şi este. 

-- Iurie Leancă. Eu de Leancă şi mă tem să zic ceva mai dur deoarece, iată de exemplu să presupunem că acesta devine preşedinte, la primul eventual protest în faţa preşedinţiei, la primul eventual strigăt al mulţimii "Jos Leancă!", în politicianul acesta poate să crape inima lui rafinată şi diplomatică... Fragilitate. Iată asta emană acest politician. 

-- Igor Dodon. Liderul socialiştilor a fost la Muntele Athos. Socialist-mistică-religiozitate... Prindeţi oximoronul? Marx-socialism-ateism-Dodon-religios. Simţiţi paradoxul? Când îi sincer omul acesta? Mie tare îmi adie că acest politician va merge până la punctul de a folosi Muntele Athos în clipuri electorale. Omul ista are ceva sfânt în el??!!

Întrebându-mă retoric între cine este mai multă adversitate: între Maia Sandu şi Andrei Năstase sau între Igor Dodon şi balabolul de la Bălţi? concluzionez că orice candidat mai tânăr de 50 de ani în această cursă nu va putea decât să alerge pentru a se încălzi. Dar femeile îs excluse din start, eu cunosc ceva în modul de gândire a poporului acesta al meu. Însumi am rămas uimit. 

Pregătiri spirituale pentru alegeri prezidenţiale

Profanarea politicianului  

Voi începe cu o mărturisire. Eu, în trecut, am votat pentru PPCD. Şi pentru PLDM am votat. Dar n-am niciun sentiment de vină. Aşa era Zeitgeist-ul -- spiritul timpului. Era pe vremea când mai credeam sincer într-un politician-mesia. Care să vină să ne rezolve toate problemele. Absolut toate.

Aşa că acum când văd cunoscuţi şi cunoscute care -- direct sau voalat -- mărturisesc pe reţele de socializare cam pentru cine intenţionează să voteze la alegerile din 30 octombrie, mi se aprinde beculeţul: a, d-apoi şi eu am trecut prin asta!! Nu-i nicio problemă să susţii politicieni, altfel rişti să fii idiot, aşa numeau filosofii atenieni cetăţenii care  nu se interesează de politică. Mai problematic este să aparţii de o profesie care presupune echidistanţă şi să-ţi declari deschis simpatiile şi/sau antipatiile în materie de politică. Mai grav mi se pare însă să fi trecut prin atâtea exerciţii electorale de care a avut parte Moldova în ultima vreme şi să mai crezi în politicieni buni. Mesianici, cum ar veni. 

Politicianul nu este bun sau rău, hai să detaşăm dimensiunea morală de această ocupaţie. Politicianul este un angajat profesionist sau incompetent. Angajat al societăţii. El nu este supraom. El râvneşte puterea politică, prestigiul (şi bogăţia) pentru că aceasta este specific oamenilor (şi animalelor) şi e problema ta dacă îţi creezi iluzia să politicianul nu mai are altceva de făcut decât să-ţi rezolve problemele tale. Mai mult, eu îţi spun că problemele tale sunt rodul imaginaţiei tale şi hai să ne întrebăm dacă politicienii sunt cumva psihoterapeuţi?     

Pulverizarea instinctului de turmă 

Ar fi incorect să afirmăm că noi am moştenit instinctul de turmă de la timpurile sovietice. El a fost intrinsec omului dintotdeauna. Pentru că suntem slabi, ne contopim, ne unim eforturile. Team building!!

-- Hai să facem o adunare! De dorit mare şi naţională! Hai să votăm o rezoluţie! Nu! Mai bine trei-patru rezoluţii! Hai să votăm că fiica lui Gheorghe e desfrânată! -- D-apoi Gheorghe n-are fiice... -- Ei şi ceee? Hai să votăm!! Unanim!!

Prietene, tu chiar mai crezi în heirupismul acesta? Ţie nu ţi-e scârbă de el? Nu!! Niciodată nu voi înţelege dorinţa ta de a mai fi tras pe sfoară de bărbaţii şi femeile care se ocupă de politică! Ţie câte demonstraţii îţi mai trebuie?

Revoluţiile nu se planifică. Ele apar spontan dintr-o mare insatisfacţie socială. Dar ce fel de revoluţii într-un stat democratic cu toate instituţiile de rigoare structurate? A, că ele nu se comportă aşa cum vrei tu... D-apoi şi mie câte lucruri nu-mi plac! Ce fel de stat e acela care se conduce din stradă? Vrei schimbarea regimului actual? Schimbat cu ce? Care e garanţia că altul va fi mai bun? Statul modern -- şi R. Moldova este un astfel de stat -- se conduce prin alegeri. Că vor fi furate? Dar la ce mai sunt buni puzderiile de observatori de tot soiul: naţionali şi internaţionali?

Eu zic să ieşim din peşteră, să părăsim turma. Să privim publicitatea electorală, să ascultăm ofertele concurenţilor, iar pe 30 octombrie să mergem şi să ne dăm votul. Vechea metodă. Fără sfâşiere de ţoale.

Cum se votează corect

Că şi în aceste alegeri, prezidenţiale, miza geopolitică va fi dominantă este deja un truism. Deja trebuie să ne deprindem că în Moldova geopoliticul generează conducerea statului. Mai simplificat: iarăşi vom alege între candidatul partidei proruse şi cel al partidei occidentaliste. 

Şi da: concurenţii vor promite măriri de salarii şi pensii, construcţii de drumuri şi spitale. Într-un cuvânt dacă până acum trăim rău, dacă alegem candidatul respectiv vom trăi aidoma locatarilor paradisului. 

Eu mă aştept şi că filoruşii vor derapa în invective aduse "Occidentului amoral", comparate cu "atuurile" unei Rusii foarte morale, spirituale, religioase -- pseudoargumente, uşor de combătut de altfel --, dar ceea ce anticipez cu o mai mare angoasă este manifestarea serviciilor de inteligenţă moscovite, or de la kaghebişti de poţi aştepta la orice, vezi Ucraina vecină. 

Indiferent cine va ajunge într-un sfârşit în fotoliul prezidenţial, prerogativele sale politice vor rămâne infime, dar încărcătura simbolistică va fi enormă. Adică, mare este şansa ca, în cazul alegerii unui prorus, Fondul Monetar Internaţional să găsească vreo virgulă lipsă în proiectul de contract de împrumut şi suge, moldovene, degetul încă vreo trei ani! Va recompensa Moscova lipsa de fonduri? Nu vezi că ea nici regiunii transnistrene nu-i alocă?

Dar la general, eu aştept campania electorală să fie foarte interesantă: ia numai să vezi cum oameni maturi, bănuiţi că ar avea scaun la cap şi studii solide peste hotare, vor îndrugă prostii, minciuni, inepţii, tâmpenii, scorneli, clevetiri, bârfe şi vor aştepta ca alegătorii, oameni care tot pot fi bănuiţi de maturitate, să-i creadă. 

Pop-corn şi vizionare plăcută.