Femeia lui Lot însă
s-a uitat înapoi
şi s-a prefăcut
în stâlp de sare.
(Fac. 19:26)
Anume din această cauză eu am trecut în tabăra funcţionaliştilor: ei nu se tem de necunoscutul viitorului deoarece ei creează acest viitor. Ei zic că merită să i se dea formă doar acelui lucru/obiect care este funcţional, care aduce folos, care este utilitar şi comportă ustensilitate.
Bocetul se transformă în răget de bleg. Platon, prin gura lui Socrate, încă acum 23 de secole povestea Mitul Cavernei -- "oamenii ceea erau cu picioarele şi gâtul în lanţuri încă din copilărie" -- şi acest mit nu-şi pierde din actualitate.
După ieşirea din Uniunea Sovietică în 1991, care până la sfârşitul acelui an s-a şi destrămat, blegii moldoveni au început a boci acel stat defunct şi peste trei ani au votat masiv pentru agrarieni. Apoi, în 2001 -- pentru comunişti. "Nu vreau să renunţ la lanţuri, nu vreau să mă scoateţi din peşteră. M-am deprins aici. Şi apoi se mai dau premii celor care mai bine prezic cum se vor perinda umbrele pe perete".
Apoi, odată bocită bine Uniunea Sovietică, blegii au trecut la bocirea industriei şi colhozurilor din RSS Moldovenească. Că iată totul se desfiinţează şi se fură!
Acum, mai nou, au început să bocească satul moldovenesc. Că dispare. Că pleacă lumea. Aşa vă trebuie dacă sunteţi structuralişti. Ideologia voastră nu presupune adaptare, dar istoria, progresul acesteia, nu are timp să vă aştepte să vă veniţi voi în fire. URSS a dispărut pentru că nu era funcţională. Fabricile şi uzinele au dispărut deoarece ceea ce produceau ele nu trebuia numănui şi satele dispar pentru că nu au locuri de muncă. Şi pentru că Moldova se urbanizează-modernizează. Ce propuneţi, voi structuraliştilor-conservatori, să facem? Să luăm bani din bugetul comun numai să menţinem satul? Sau şcolile cu 3 copii şi 30 de învăţători bătrâni? Să am pardon, dar voi nu numai că sunteţi proşti manageri, voi mergeţi împotriva bunului simţ!
După bocet, business planning. Acum a venit timpul să întreb dacă nu simţiţi o incomoditate, aşa, mergând înainte cu spatele? Poate vă întoarceţi să vedeţi pe unde călcaţi? Poate scrutaţi zările să vedeţi clar unde vă duceţi? Poate vă schiţaţi un plan despre ce faceţi mai departe? Poate ne apucăm de planificat împreună -- toată societatea -- viitorul? Nu de alta, el oricum vine, fără să ne întrebe, dar zic şi eu poate ne pregătim cumva?
Ce facem cu trecutul? Li-l lăsăm istoricilor să-l pună în lucrări ştiinţifice. Ce facem cu industria? Ceea ce nu dă venit, desfiinţăm, vindem, reorganizăm. Ce facem cu satul natal şi iubit? Îl lăsăm să moară şi ne concentrăm la oraşe. Cine se va ocupa de agricultură? Câteva întreprinderi mari, iar masa de oameni eventual intrată în şomaj poate fi încadrată în câmpul muncii în alte sfere ale economiei, dar mulţi din ei deja pleacă la muncă peste hotare.
Ceea ce e pozitiv este că tot mai mulţi moldoveni decid să-şi ia vieţile în propriile mâini şi nu mai aşteaptă soluţii pentru viaţa personală de la stat.
Iar dacă în acest secol, din cauza acestor procese Republica Moldova va dispărea ca stat, ce să-i faci? Mâna nevăzută a capitalismului o va face. Asta, bineînţeles, dacă nu ne vor ataca barbarii din est şi vom avea posibilitatea de a ne dezvolta în voie, firesc, de la sine.
Dacă rezistăm puterii de gravitaţie a Rusiei şi ne menţinem orbitând în jurul Uniunii Europene, nu ne-a mai rămas mult pentru a deveni o societate modernă. Mai avem de înlăturat sărăcia, iar metoda este cunoscută de demult -- munca. Deja cunosc mulţi moldoveni care lucrează două luni în UE şi una se odihnesc acasă. După ieşirea din UE a Marii Britanii, şansele ţărilor care vor să facă parte din UE au sporit. Deci, trebuie să rezistăm ispitei de a deveni Crimee şi/sau Transnistrie .
Mersul cu spatele înainte este iraţional, iar privirea înapoi, după cum ne arată istoria biblică a lui Lot, poate fi interpretată şi ca imorală. Adică este o încălcare a poruncii divine. Doar i-a spus Dumnezeu familiei lui Lot să nu se uite la nimicirea Sodomei. Iată că soţia sa nu a rezistat. Să fie vorba de banal de renumita curiozitate femeiască? De regret pentru averile lăsate, pentru traiul în "minunatul" oraş al desfrânaţilor?
Trecutul este pentru concluzii, viitorul aşteaptă să fie valorificat.
