Dificultăţile moldovenilor cu Decalogul

Nevestele oamenilor de rând (...)
sunt în cea mai mare parte desfrânate.
Unele beau acasă mult vin...

Dimitrie Cantemir,

"Descriptio Moldaviae"

Jurnalistul irlandez Oliver Goldsmith scrie la 1762 romanul epistolar (era la modă atunci acest gen) "Cetăţeanul Lumii", în care inserează o mică povestioară în capitolul 31 sau 32 (depinde de ediţie).

Oliver Goldsmith

Istorioara nu poate pretinde la autenticitate, dar eu o voi relata pe scurt pentru a o trata apoi alegoric. Deci, se vorbeşte despre un trib tătar care ar avea obiceiul de a cumpăra ciuperci (de la ruşi) pentru a face din ele o zeamă, care, bând-o, le dădea halicinaţii. E clar: narcoticele nu au fost descoperite în secolul trecut. 

Problema e că nu orice tătar îşi permitea să compere aceste ciuperci, ci doar nobilimea, elita, cum ar veni. Iar "oamenii de rând", pentru a se bucura şi ei de plăcutele fantasmagorii, plasau vase de lemn pentru a colecta urina narcotizată, când femeile şi bărbaţii "aristocraţi" ieşeau afară să se uşureze. Acea vlagă nu ceda cu nimic în calitate fierbăturii de ciuperci iniţiale, pretinde Goldsmith.

... Noi vom afla mai târziu care a fost motivul divorţului de vedeta TV, aşa cum am aflat despre motivele divorţului altui mare om din elita politică chişinăuiană. Eu nu mă grăbesc, deoarece Iisus a spus că totul va ieşi la iveală.     

Ceea ce vreau să spun este că: dacă elita acestei ţări demonstrează un astfel de comportament, ce putem zice de prostime, care, după cum am văzut la Goldsmith, este gata să bea urină? Adică, să facă scârboşenii şi mai mari.    

Nişte ipocriţi, membrii acestei societăţi moldave. Se jură în biserică ca vor fi împreună toată viaţa, peste cinci luni se răzgândesc. Alţii peste 20 de ani se răzgândesc. Şi exact fix aşa se comportă şi Divinitatea cu ei: nu-i lasă să moară de foame, dar îi ţine la limită în sărăcie şi ignoranţă: poate se vor trezi. 

Occidentul (de la Grecia antică la protestanţii din SUA), musulmanii, chinezii şi indienii rămân civilizaţiile puternice ale acestei lumi. Ce au făcut ei diferit de ortodocşi? Şi-au luat în serios filosofii, teologii şi moraliştii. Morala occidentală este de neconceput fără preceptele creştine pentru că se bazează pe acestea.

Noi moldovenii suntem nişte superficiali. Nu, că fiecare în parte este foarte curat şi sfânt şi moral, numai că iată că la nivel general, societal, cam dăm chix. Când nu ne vede nimeni, îl anulăm pe Dumnezeu, deşi în sondaje plasăm Biserica drept cea mai credibilă instituţie.

Fără etică e imposibilă încrederea reciprocă între membrii societăţii, iar fără încredere reciprocă este imposibilă prosperarea economică a societăţii. 

Lanţul vicios totuşi poate fi rupt! Dacă fiecare în parte îşi va propune să devină mai bun şi-şi va dezvolta un instrument de depistare a ipocriţilor. De exemplu, omul care nu se teme de pedeapsa divină, nu se va teme nici să încalce jurământul, obligaţia, înţelegerea, acordul, contractul. Iată de ce are sens cunoaşterea atitudinii faţă de Divinitate a aproapelui. Ca să ştiu cum să te tratez. Până acum acest detector a funcţionat perfect.

Citeşte şi:   Ce a dorit de fapt femeia lui Lot?

Cum să trăieşti printre savoci

Daniel Lachi: 99 de cumătri nu ştiu "Tatăl Nostru..." (6)

Cum să trăieşti printre savoci

Imaturitatea este incapacitatea 

de a folosi propria inteligenţă

 fără îndrumarea altuia. 

Kant 

Asociaţia Sociologilor şi Demografilor a publicat zilele acestea rezultatele unui sondaj de opinie de unde eu îmi fac o singură concluzie: moldovenii sunt un popor de savoci şi... deja... trebuie abordaţi ca atare. (Pentru românii din România explic că "savok" este un cuvânt rusesc care semnifică "om sovietic" şi conotează "sclav al statului-partid", persoană care doar munceşte şi se înmulţeşte, gândirea lăsând-o pe seama partidului, statului, politicienilor). 

Şi cifrele sunt de-a dreptul devastatoare!

(R) .mondonews.ro

Iată, spre exemplu, întrebaţi de ce clasă socială aparţin, 72,2% răspund: aproape de mediu, scăzut şi foarte scăzut. La clasa medie se înscriu aproape 22% din respondenţi. 

Mai mult, aproape jumătate consideră că economia de piaţă -- renumitul eufemism pentru capitalism şi spirit antreprenorial -- nu este viabilă pentru R. Moldova. 

Aproape 90% ar vrea ca statul să fie acela care să le caute/dea de lucru şi 3/4 vor ca statul să stabilească preţurile la produsele alimentare. 

Deci, prostia, care cel mai des merge mână-n mână cu sărăcia, este abominabilă!

Dar ia să vedem, poate moldovenii aceştia încearcă să facă ceva pentru a ieşi din sărăcie, de exemplu să dorească să vină mai multe companii străine care să le creeze locuri de muncă? Nu!!! Nici aşa!!! Aproape 40% nu ştiu dacă firmele străine dăunează sau ajută economia moldovenească, iar peste o treime consideră că dăunează!!!

Dar poate aceşti moldoveni caută apropiere de vreun centru geopolitic care i ajută să iasă din sărăcie-prostie, cum ar fi Uniunea Europeană, Occidentul, care investesc de ani buni în ţara asta a lor? Apropierea de UE este dorită de 38,6%, iar de Rusia -- de 43%. 

Fireşte că propaganda TV rusească are o mare influenţă asupra mentalităţii plebei moldovene, dar nimeni nu te impune s-o priveşti. Sondajul acestea îmi arată un popor nu doar debusolat, dar imbecil, cretin, incapabil de a-şi lua soarta în propriile mâini. Nu doar incapabil dar şi nedoritor. Ceea ce doreşte majoritatea societăţii moldoveneşti este ca altcineva -- de cele mai dese ori statul sau politicianul -- să-i rezolve problemele. 

Ce demonstraţie ne mai trebuie că este un popor cu mentalitate de sclav, din care Uniunea Sovietică nu numai că nu a ieşit, dar huzureşte?! Şi iată de ce minciunile politicienilor şi orice fel de manipulare pică pe astfel de creiere ca pe un sol fertil. Iată de ce pachetul cu orez la votare îşi face efectul: sclavul se vinde pentru mâncare. Şi protecţie.

Întrebarea nu este dacă este moral să manipulezi această turmă. Ea se vrea manipulată. Fiind imatură, ei îi plac poveştile. Sentinţa e: cine o va putea "vrăji" mai bine, va avea mai mult de câştigat.   

Trăim înconjuraţi de o societate moldovenească nu doar deviată, ci dementă de-a binelea! Eu aş vrea să pot să demonstrez contrariul!

De aceea, în aceste alegeri prezidenţiale -- am mai spus -- femeile nu au ce căuta. Maia nu are şanse: 62,7% consideră că preşedintele trebuie să fie bărbat şi doar 15,1 % acceptă o femeie. Savocii sunt patriarhali, conservatori, tradiţionalişti, reticenţi la nou. 

De aceea în aceste alegeri, aspectul exterior al candidatului are incontestabil o mai mare pondere decât orice platformă, oricât de faină. Inclusiv din cauză că peste 2/3 se interesează puţin sau deloc de politică, adică, pe înţelesul filosofilor antici sunt idioţi.

Am scris şi anterior: terenul pentru instaurarea unei dictaturi în Moldova este pregătit în mentalul majorităţii: ea vrea un tătuc care s-o violenteze, dar şi, câteodată, s-o mai mângâie, să-i mai asculte "marile ei probleme", care pot fi reduse la una: incapacitatea imatură de a se face individual responsabil de soarta şi fericirea proprie. 

Şi la aşa popor, aşa citat, tot din Kant: "Dacă un om se transformă în vierme, nu trebuie să se plângă când este strivit".

Prezidenţialele moldoveneşti privite de pe Lună

Tot mai mulţi părerologi împărtăşesc senzaţia că în turul doi se vor confrunta Lupu cu Dodon şi Dodon va fi perdantul. Acest Dodon întotdeauna pierde, să ne amintim de alegerile din 2011 cu Chirtoacă. 

Eu pentru mancurţi am puţine simpatii (mai ales că suntem de-o vârstă, din raioane megieşe şi din familii de învăţători săteşti), dar nu pot să nu remarc talentul lui Igor de a trage pe sfoară ruşii. Aceştia (ex-KGB-ul) tot îi dau bani că poate va ajunge şi el ceva mai mult decât lider de partid de opoziţie, dar în alegeri libere -- nu ca acelea cu care se obişnuiesc ruşii să le facă în ţara lor -- Dodon nu poate ajunge decât cel mult pe locul 2. 

Dar cel mai impresionant mi se pare talentul lui Igor de a trage pe sfoară ruşii din R. Moldova, care îşi pun speranţe în el. Iar speranţa ruşilor din Moldova este declararea rusei ca limbă oficială. Ceea ce înseamnă pentru românofoni trimiterea la origine a eforturilor de renaştere naţională, cu rotirea contingentă a lui Ştefan cel Mare, Eminescu şi Vieru în mormintele lor.  

Pe Maia îi mai uşor de-o luat hermeneutic. Recunosc am avut imboldul de a o asculta la TV: ia să vedem ce vrea femeia asta? Şi după trei minute întind mâna după scoci, să-mi lipesc pleoapele de frunte (priviţi Tom şi Jerry?) Tot ce vrea Maia e să lupte cu corupţia. Dar, ia arată-mi măcar un politician care să nu!

Pe lângă faptul că Maia este candidatul deghizat al PLDM, sau ce a mai rămas din acesta -- nu o spun eu ci liderul Popularilor Europeni, Daul --, acest scrutin este perceput de Maia şi ca răspuns la întrebarea existenţială a unei femei care nu a reuşit să facă în viaţă ceea face şi cea mai proastă ţărancă din codrii Moldovei: o familie şi un copil. Deci, eu rămân stupefiat cum oameni intelectuali din Chişinău (jurnaliste, profesori, doctori) se lasă duşi de nas de năzuinţele vădit personale şi subiective ale acestui candidat.

Dar cel mai clar în aceste alegeri prezidenţiale a devenit scopul lui Andrei Năstase, după un an jumate de minciuni sfruntate despre miliard. Graţierea, hai să zic, "oamenilor de afaceri" fugiţi de justiţie în Gemania şi reîntoarcerea ţării către ei. Deja despre legăturile cu mafia şi KGB-ul ruseşti (dar care e diferenţa?) au scris mai mulţi. 

... Şi da, de pe Lună alegerile moldoveneşti se văd ca un leş în care colcăie un ghem de viermi. Şi nu că aşa, dar unii din aceşti viermi susţin alţi viermi şi urăsc de moarte pe şi mai alţi viermi, care nu au simpatii pentru viermii susţinuţi de primii viermi. 

De aceea cifra de 15 000 de semnături s-a dovedit ideală, pentru că 8 viermi nici nu le-au putut aduna. Ideală este şi campania electorală de o lună: dacă tot trebuie să trecem prin acest exerciţiu ecoeurant, e bine că nu durează prea mult.