 |
| (R) Scythe Supply |
o invidie bine ascunsă sau
un acord grosolan cu sine --
luate laolaltă aceste trei particularităţi
au constituit dintotdeauna
adevăratul tip al plebeului".
F. Nietzsche,
Dincolo de bine şi de rău, 264
Dincolo de bine şi de rău, 264
La niciun an de la instalarea în funcţia de şef al statului a liderului socialist (PSRM) şi-a făcut apariţia şi binecunoscuta greblă pe care moldovenii au mai călcat la mijlocul anilor '90. Unii comentaci, mai imberbi aşa, au ajuns la concluzia că este pentru prima dată când suntem martori la o confruntare atât de dură între Preşedinte pe de o parte şi Parlament-Guvern, pe de alta, ca să ne referim doar la ultimele evoluţii legate de trimiterea-netrimiterea militarilor la exerciţii în Ucraina.
Nu, nu este prima dată. La mijlocul anilor '90 o astfel de confruntare a avut loc între preşedintele Mircea Snegur şi ministrul Apărării Ion Creangă, iar la finele acelui deceniu, ostilităţile dintre parlamentari şi Petru Lucinschi au dus la modificarea Constituţiei prin diminuarea competenţelor prezidenţiale şi alegerea lui de către Legislativ. Ceea ce a dus la instalarea regimului comunist şi la apariţia bancurilor despre faptul că unicul care lucra în ţara asta era fiul preşedintelui.
Mergem la Biblie, în Israelul antic, la peste o mie de ani înainte de Era Creştină, când evreii au început să ceară rege, ca la neamurile vecine.
1 Regi 8:7 -- Şi a zis Domnul către Samuel: "Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei.
şi în 8:20 bătrânii (înţelepţii?) poporului îi răspund prorocului Samuel care încearcă să-i convingă că nu au nevoie de REGE, de vreme ce au LEGEA şi pe DOMNUL: "Şi vom fi şi noi ca celelalte popoare, ne va judeca regele nostru, va merge înainte şi va purta războaiele noastre".
Şi câţi regi a avut Israel? Tocmai trei: Saul, David şi Solomon, după care regatul s-a dezbinat.
Revenim în Moldova zilelor noastre. Nu sunt tocmai proşti plebeii moldoveni de astăzi în dorinţa lor de a avea "un preşedinte puternic". Este foarte mare ispita de a-ţi delega unele libertăţi regelui, dar în schimb, nu mergi la război. Mai concret, plebeul moldovean nu vrea să se complice cu un aşa sistem politic "dificil" cum este cel parlamentar: el doreşte un preşedinte pe care să-l venereze la bine şi să-l facă albie de porci -- la rău. Un singur responsabil şi, prin cumul, ţap ispăşitor.
Şi unde am ajuns? La o situaţie când este practic imposibil să demonstrezi inexistenţa dualităţii puterii în stat. În pornirile sale anti-constituţionale, preşedintele Dodon a ajuns să vrea să desemneze el Ministrul Apărării, un membru al Cabinetului de Miniştri, care este votat de Parlament. Actualul preşedinte vrea competenţe constituţionale care să-i permită să dizolve Legislativul.
Oare nu era clar că aşa urma să se întâmple? Oare nu am mai trecut printr-o astfel de situaţie? Să nu uităm că alegerea preşedintelui prin vot direct a fost o revendicare a protestatarilor Platformei DA (lider - A. Năstase), care a fost soluţionată de Curtea Constituţională în martie 2016, iar în noiembrie deja îl aveam pe Dodon ca preşedinte, chiar dacă oponenta sa, Maia Sandu (PAS), nu l-a recunoscut.
Doar era foarte clar că alegerile directe îl vor instala pe Dodon ca preşedinte; acum se dovedeşte că acţiunile politice ale lui Năstase la care s-a alăturat apoi şi Sandu au avut un singur rezultat palpabil: instaurarea lui Dodon în fotoliul de preşedinte şi contingenta dualitate a puterii în stat. Eu nu înţeleg de ce Năstase şi Sandu îşi permit critici la adresa lui Dodon, după ce au umplut internetul cu fotografii în care erau camarazi de luptă politică. Mărşăluiau braţ la braţ. Integritatea morală a acestor politicieni cam lasă spaţiu îndoielilor rezonabile, dar nu putem să nu felicităm simpatizanţii lor de centru-dreapta pentru realizarea "epocală". Cum vă simţiţi, dragi alegători de centru-dreapta, când Dodon vrea referendum pentru "istoria şi limba Moldovei"?
Nu este tocmai o sarcină de-a mea să monitorizez activitatea liderului PAS, dar şocantul îţi rămâne în memorie. Aceasta Maie, care l-a pârât pe Dodon la procuratură pentru trădare de patrie, ea chiar şi-l imaginează pe preşedinte pe banca acuzaţilor? Această Maie, care cere două zile de votare pentru moldovenii care nu locuiesc şi nu plătesc impozite în R. Moldova, şi majorarea până la 9 mii a numărului de alegători care pot să voteze la o secţie de votare în străinătate, ea chiar îşi poate imagina în realitate acest lucru? Ea nu atentează la bunul simţ? Când foloseşte nenorocirea familiei Brăguţa în scopuri politice, ea nu frizează din morală?
" ... necumpătare dezgustătoare şi acord grosolan cu sine ..."
Şi câţi regi a avut Israel? Tocmai trei: Saul, David şi Solomon, după care regatul s-a dezbinat.
Revenim în Moldova zilelor noastre. Nu sunt tocmai proşti plebeii moldoveni de astăzi în dorinţa lor de a avea "un preşedinte puternic". Este foarte mare ispita de a-ţi delega unele libertăţi regelui, dar în schimb, nu mergi la război. Mai concret, plebeul moldovean nu vrea să se complice cu un aşa sistem politic "dificil" cum este cel parlamentar: el doreşte un preşedinte pe care să-l venereze la bine şi să-l facă albie de porci -- la rău. Un singur responsabil şi, prin cumul, ţap ispăşitor.
Şi unde am ajuns? La o situaţie când este practic imposibil să demonstrezi inexistenţa dualităţii puterii în stat. În pornirile sale anti-constituţionale, preşedintele Dodon a ajuns să vrea să desemneze el Ministrul Apărării, un membru al Cabinetului de Miniştri, care este votat de Parlament. Actualul preşedinte vrea competenţe constituţionale care să-i permită să dizolve Legislativul.
Oare nu era clar că aşa urma să se întâmple? Oare nu am mai trecut printr-o astfel de situaţie? Să nu uităm că alegerea preşedintelui prin vot direct a fost o revendicare a protestatarilor Platformei DA (lider - A. Năstase), care a fost soluţionată de Curtea Constituţională în martie 2016, iar în noiembrie deja îl aveam pe Dodon ca preşedinte, chiar dacă oponenta sa, Maia Sandu (PAS), nu l-a recunoscut.
Doar era foarte clar că alegerile directe îl vor instala pe Dodon ca preşedinte; acum se dovedeşte că acţiunile politice ale lui Năstase la care s-a alăturat apoi şi Sandu au avut un singur rezultat palpabil: instaurarea lui Dodon în fotoliul de preşedinte şi contingenta dualitate a puterii în stat. Eu nu înţeleg de ce Năstase şi Sandu îşi permit critici la adresa lui Dodon, după ce au umplut internetul cu fotografii în care erau camarazi de luptă politică. Mărşăluiau braţ la braţ. Integritatea morală a acestor politicieni cam lasă spaţiu îndoielilor rezonabile, dar nu putem să nu felicităm simpatizanţii lor de centru-dreapta pentru realizarea "epocală". Cum vă simţiţi, dragi alegători de centru-dreapta, când Dodon vrea referendum pentru "istoria şi limba Moldovei"?
Nu este tocmai o sarcină de-a mea să monitorizez activitatea liderului PAS, dar şocantul îţi rămâne în memorie. Aceasta Maie, care l-a pârât pe Dodon la procuratură pentru trădare de patrie, ea chiar şi-l imaginează pe preşedinte pe banca acuzaţilor? Această Maie, care cere două zile de votare pentru moldovenii care nu locuiesc şi nu plătesc impozite în R. Moldova, şi majorarea până la 9 mii a numărului de alegători care pot să voteze la o secţie de votare în străinătate, ea chiar îşi poate imagina în realitate acest lucru? Ea nu atentează la bunul simţ? Când foloseşte nenorocirea familiei Brăguţa în scopuri politice, ea nu frizează din morală?
" ... necumpătare dezgustătoare şi acord grosolan cu sine ..."
