Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat
în deşert sufletul său
şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său.
-- Psalmul 23
Vedeți poza aia făcută în timpul unei vizite a lui Hitler la casa în care a locuit Nietzsche? Păi, iată că ea a devenit virală printre naziști. Chiar dacă Nietzsche niciodată nu și-ar fi dorit niște urmași ca naziștii, ultimii l-au considerat ca filosoful lor oficial.
Dar numai de câte ori a încercat Nietzsche să încropească o altă morală decât cea creștină?! Nu zicea el despre sine că el este anticristul, iar când atacurile de nebunie deveneau mai acerbe spre sfârșitul vieții mai zicea că este zeul Dionysos și soră-sa îl îmbrăca în zeu elin spre admirația fanilor săi. Își bătea joc de alienat, drept că a și fost răsplătită pe măsură de naziști.
Nazismul a fost un rău absolut, dar ceea ce voiesc să spun este că el a avut suportul său filosofic.
Venim în Moldova, unde tocmai s-au încheiat alegerile locale. Eu am rămas surprins că există localități unde cetățenii mai aleg comuniști, pentru că aveam impresia că socialiștii l-au făcut hatârul. Eu explic aceasta prin robustețea ideologiei leniniste de care nu vor să scape moldovenii din localități aflate la mari distanțe de capitală, care sunt supuse mai puțin vârtejului de idei de tot felul. Acolo lucrurile nu au necesitatea de a se schimba rapid.
Dar realitatea arată că partidele moldovenești fără ideologii bine puse la punct nu au șanse să dăinuie prea mult. Eșecul lui Năstase este cât se poate de grăitor în acest sens. Care era și mai este ideologia Platformei DA? ”Eu sunt anti-plahotniucul”, la fel precum Nietzsche zicea că el este antihristul. Și a fost suficient ca Plahotniuc să dispară de pe scena politică și s-a dus pe apa sâmbetei toată retorica ideologică a partidelor din blocul ACUM. Sau poate cineva își amintește ca acestea să promoveze valorile politice cunoscute în lumea de azi? Am în vedere idealurile liberale sau social-democrate, conservatoare sau marxiste. Am în vedere ideologii politice care au fost strecurate cu tot felul de filtre și întoarse pe toate părțile, astfel încât să-și demonstreze reziliența.
Ba bine că nu. Partidele politice moldovenești își construiesc platformele nu filosofic, dar geografic, geopolitic. Acum socialiștii sunt în expansiune, dar nu e un secret că aceasta se datorează ”bunăvoinței” țarului Putin. Dar oare putem face abstracție de faptul că aceeași Rusie îi pregătește lui Dodon alternative sub formă de Renato Usatîi sau Mark Tkaciuk? Iar o astfel de atitudine este caracteristică secolului XXI cu post-modernul său: trebuie să fii sigur că nimic nu-i sigur.
Iar pedalarea pe ”combaterea corupției”etalată de actualul prim-ministru moldovean este impregnată de negativitate: ea ne spune ce nu trebuie de făcut (și nici nu este prea originală în acest sens pentru că orice partid trebuie să combată corupția sine qua non). De la blocul ACUM se așteaptă în primul rând pozitivitate care ar decurge din careva viziune, iar aceasta întârzie și eșecul lui Năstase e un semn. Da, zice moldoveanul, oligarhii trebuie pedepsiți, dar asta nicidecum nu o să-mi sporească diversitatea din frigider, dar de ultima eu sunt interesat nemijlocit.
Acum să comentăm motto-ul din psalmul 23. A lua în deșert spiritualul, oare nu asta face post-modernismul? A se jura cu vicleșug, oare nu asta au făcut politicieni din Blocul ACUM înainte de parlamentarele din februarie 2019? Eu îi înțeleg că ei vor să se mențină la putere cât mai îndelung, dar eu nu pot să nu intuiesc că Spiritul Istoriei lor nu le-a rezervat decât sarcina de a-l îndepărta de la guvernare pe Plahotniuc. Mai mult ei nu pot.
Și tocmai s-a eliberat terenul de pe segmentul de centru-dreapta al eșichierului politic pentru o nouă formațiune. Precis că aceasta trebuie să fie pro-europeană și mai degrabă conservatoare. Faptul că actualul prim-ministru a fost fotografiată la marșurile minorităților de orientare sexuală nefirească nu e în stare să-i încânte prea mult pe occidentaliștii trecuți de 40 de ani. Dar, după cum arată statisticile, anume ei sunt cei care merg la votare.
Secolul XXI este de neimaginat fără ideologie și empiric se poate demonstra cu ușurință că marile constructe sociale durează mai mult dacă au acest suport metafizic. Dar tot în acest secol s-a consolidat prea mult post-modernismul și acesta trebuie pus în hamuri și chiar alungat din domeniile în care poate deveni dăunător.
Disprețul post-modernismului pentru meta-narațiuni este bun la testarea ideologiilor și cu cât o ideologie este mai robustă, cu atât ea va aduce mai multe beneficii aderenților săi.
Citește și:
