După cum estimează experții în materie din Ucraina și SUA și din alte părți, războiul se va termina în vara acestui an. Rusiei nu i-au mai rămas ca resurse decât carnea de tun – pe care ea o are din abundență – și arma nucleară. Șansele ca Putin să facă uz de bombe atomice contra Ucrainei sunt reduse și le vom neglija pentru moment. Iar cu privire la carne, în confruntarea cu oțelul, aceasta nu are cum ieși învingătoare.
La nivel psihologic, Ucraina deja a obținut victoria, pentru
că rușii așa și nu au schițat niște scopuri clare pentru care au invadat țara
vecină.
În seara lui 24 ianuarie a devenit cunoscut că Germania va
acorda mult-trâmbițatele tancuri Leopard, iar SUA – tancuri Abrams. Următoarea
întrunire de la Ramstein va fi despre avioane de luptă.
Apoi de aia și îți vine în cap un roi de întrebări: noi,
moldovenii, de care parte a istoriei ieșim din acest război? Noi chiar avem
nevoie de relații decente cu Putin, în timp ce toată lumea fuge de el ca de
ciumat? Noi de ce nu le dăm ucrainenilor MIG-urile de la Mărculești. Noi de ce
nu le permitem ucrainenilor să-și ia munițiile din depozitul de la Cobasna?
Nu, că eu am gata răspunsul la eventuale reproșuri
post-belice: mă, liderul nostru îi fumei
și încă nu prea inteligentă. Sau, ca și toată lumea civilizată, noi am putea
manifesta curaj și am putea răspunde pozitiv la întrebările de mai sus. Asta ne
va ajuta în drumul nostru spre calitatea de membru NATO și UE, plus că și
chestiunea transnistreană e ca și rezolvată. Pentru că vezi ma-ta, după ce se
va instaura pacea, de așa virtute ca și curajul cam nu va mai fi nevoie.
Iar după ce vor fi alungați din Ucraina, rușii vor începe o
frumusețe de război civil care va merita tot pop-cornul. Iată, nu înțeleg de ce
ne trebuie nouă, moldovenilor, relații bune cu Putin și cu toți ai lui.
