Ieri seara m-am uitat le tembeliziuni moldovenești că de mult le-am abandonat, dar se dovedesc ”reziliente”.
Ministrul Economiei – persoană importantă în stat, nu? Mă concentrez la maximum să înțeleg ceva... Măcar ceva. Dar mă prind că mă zghihui pe scaun în ritmul bâlbâitului ministerial. Și când aud – atenție: citat de la Alaiba – ”Moldova este un continent care nu are ieșire la mare!” Mai să pic de pe scaun, dar reușesc să apăs butonul de la telecomandă. Remarc între timp că afirmația lui Dimon e de proporția unei alteia a unui tiz de-al său, ex-speakerul Dumitru Moțpan, care ”a găsit la bibliotecă Globul Moldovei”.
Trec pe alt canal și tocmai prind momentul în care o telestară stacojie îl întreabă pe ambasadorul Longsdon despre ”reziliența socială” în Moldova. Eu am răsfoit în viață vreo câteva cărți de sociologie, că și examene, dar eu nu am întâlnit așa termen ca ”reziliență socială”! Hai că ”reziliență” se traduce din engleză ca ”rezistență”. Dar oricum ce-i aia ”rezistență socială”?!! Din răspunsul lui Longsdon mi-am dat seama că ar fi un antonim pentru ”dezbinare socială”.
Nu, că fenomenul se observă la copii, dar mai ales la intelectuali de provincie cu educație aproximativă. Aruncă în discuție vreo noțiune năstrușnică, și, în timp ce ceilalți încearcă năuciți să înțeleagă ce au avut în vedere, te privesc cu un aer de învingător: ”Nu-i așa că v-am aruncat în fântână o piatră pe care zece ca voi nu pot s-o scoată?”
