M-a scos din sărite un articol în care o proeminentă reprezentantă a minorității rusolingve din R. Moldova se arată îngrijorată că moldovenii i-ar putea, citez, ”trăda” pe ceilalți cetățeni, dacă ar renunța la ceea ce Goncearova numește ”identitate moldovenească”.
Vreau s-o dezamăgesc: ”trădarea” s-a și produs. De mult.
Iată postez o poză cu două instrumente de ale mele în care vreau să remarcați câteva
lucruri: sunt ferfenițite: ceea ce înseamnă că au fost folosite intens înainte
de apariția internetului; limba mea maternă nu este engleza și că au fost
scrise și produse nu în R. Moldova.
Tineretul din R. Moldova de astăzi consideră că-i ”țărănește”
să zici că vorbești ”moldovenește”. BAC-ul la limba română în R. Moldova practic
e identic cu cel din România. Da, sigur că-s la curent că există moldoveni care
insistă că ei NU sunt etnici români, dar explicația e simplă: lipsa educației.
Și dau lovitura de grație: din cei 2,6 mln de cetățeni
moldoveni, 0,5 mln deja au cetățenie română și încă pe atâția au depus documentele
și așteaptă s-o primească. Pur și simplu noi, românii, suntem atât de numeroși și
expansioniști, încât nouă nu ni-e destul o țară pentru a hălădui: ne trebuie
două. Și dacă înlăturăm din cultura românofonilor din R. Moldova scriitorii
sovietici de genul lui Andrii Lupan și Emilian Bucov, din ”identitatea moldovenească”
se alege praful, ceea ce s-a și produs deja.
Acum, dacă mă simt eu cumva că am trădat minoritarii
conlocuitori în procesul de inculcare a propriei identități etnice, să am
pardon: dar eu la ei mă gândesc tare puțin. Mai exact: atitudinea mea față de
ei e identică cu atitudinea militarilor ucraineni de pe Insula Șerpilor față de
nava rusească.
Pentru că, dacă mergem după logica lui Goncearova, apoi eu ar
trebui să am remușcări față de negri pentru că-s alb și față de catolici pentru
că-s ortodox. Dar, minoritarul rusofon din R. Moldova și-ar pierde identitatea,
dacă nu ar fi și agresiv și țipălău.
Eu îi înțeleg că ei simt că le fuge pământul de sub picioare
în R. Moldova: aceeași se întâmplă cu Rusia la nivel global, concomitent.
Pentru că iată acum doi ani, remarce similare cu cele ale Mariei Zaharova (purtătoare
de cuvânt ale Externelor de la Moscova) făcute față de extirparea unui partid
pro-rus în R. Moldova ar fi generat îngrijorare la Chișinău. Dar acum, ce-i spunem
noi vorbitoarei lui Lavrov? Iaca încă tu nu ne-ai mai dat lecții de democrație!
Soluția mea pentru minoritarii rusofoni e simplă: oare nu e
normal ca un cetățean să posede limba de stat? A, și dacă insistă să mănânce
clătite de pe lopată în Săptămâna Brânzei, mă rog, rușii au făcut în Ucraina
atrocități și mai bestiale.
Închei cu un caz recent care mi s-a întâmplat la Piața Centrală
– un element constitutiv al identității moldovenești actuale. După ce am cerut
atenție! ”castraveți” și am plătit, vânzătoarea m-a întrebat dacă sunt ”român”.
Zic: ”Nu. Îs moldovan, da’
educat”.
Nu, și fsio.
