Rusia ca rău necesar

Moto: „Alegerile din Găgăuzia 
nu au fost câştigate de Irina Vlah, 
ci de televiziunile ruseşti”, 
Vladimir Voronin

Oamenii au reuşit ca specie doar pentru că au trăit şi activat în grup, iar în grup nu te poţi comporta cum vrei tu, ci conform normelor inventate şi adoptate în cadrul grupului.

Există trei valori care fac individul, grupul, societatea, naţiunea să se scoale de pe pat şi să acţioneze: bogăţia (averea, banii), puterea politică şi prestigiul şi aceste valori sunt interşanjabile, adică pot trece din una în alta, iar creşterea uneia din ele duce şi la majorări în celelalte două.

Creându-şi potenţialul economic prin vânzări de hidrocarburi către europeni şi acordându-i-se diplomă de prestigiu – Rusia este membru al Consiliului de Securitate ONU şi (a fost) al G8 – Kremlinul a decis să-şi sporească şi puterea politică pe Planetă. Moscova nu doreşte să fie tratată ca o simplă furnizoare de materii prime, ea doreşte să i se închine pe uliţi şi să stea în capuri de mese ca o mare putere mondială. (Cu ale lor 1,3 miliarde de populaţie şi reputat potenţial economic, îi simt pe chinezi cum râd pe sub mustăţi la această pornire a ruşilor).

Ei bine, iată că Putin a decis că dacă va ocupa Crimeea şi Donbasul şi va crea Novorosia, prestigiul şi puterea sa politică pe plan mondial vor creşte peste măsură. Dar a obţinut tocmai contrariul. Încălcarea dreptului internaţional nu a făcut decât să-i anihileze credibilitatea personală, dar şi a ţării pe care o conduce. A fost expulzat din G8. Atât timp cât la Kremlin se va afla dictatorul paranoic, Occidentul îşi va rezuma colaborarea cu Rusia doar la nivel de comerţ cu hidrocarburi. Şi aceasta nu pentru mult timp, deoarece Europa este în căutare disperată de noi resurse energetice, pentru a nu depinde de Rusia. În maximum 20 de ani hidrocarburile ruseşti nu vor mai conta ca instrument politic şi de şantaj.   

Occidentul nu este interesat ca Rusia să se destrame dintr-un singur motiv: arsenalul nuclear. Eventuala apariţie a 10 ţări pe teritoriul actualei Federaţii Ruse – şi toate cu bombe atomice în dotare pe care ar putea să le vândă teroriştilor sau cu care şi-ar putea ataca vecinii – este frâna care împiedică SUA şi UE să dorească dezmembrarea Rusiei.

Dar nicidecum nu-i va acorda Occidentul (şi nici China, India, Brazilia şi Japonia) mult-jinduitele onoruri Rusiei ca superputere, iar, la concret, dreptul de a-şi molesta vecinii. Rusia a suferit eşec în pornirea sa de a-şi spori prestigiul şi va fi tratată ca furnizor de hidrocarburi pe durata întregului veac 21, dacă nu va decide să apese pe butonul nuclear.

Ucraina este cetatea noastră de la est. Dacă Ucraina pică, încorporarea Moldovei în „lumea rusă” nu va fi decât o chestiune de timp. Să nu uităm că şi gloriosul nostru 27 august 1991 a fost posibil nu graţie vreunui război de independenţă, dar modestului 24 august de la Kiev. Greu de crezut că Ucraina va pica, deja au fost postate pe internet poze cu echipament militar american livrat ucrainenilor. Nodul de la Donbas, în orice caz, nu se va dezlega prin apariţia Novorosiei, comunitatea internaţională nu-şi poate permite acest lux.

Aşa că moldovenii vor putea beneficia de câţiva ani de mai puţină dragoste din partea Moscovei şi ar putea folosi acest răgaz pentru a se disciplina.

Creşterea economică a fost de 3,4% în Moldova în 2014: un an în care ne-am bucurat din plin de embargourile ruseşti. Deci, piaţa rusă nu mai este paradigmatică pentru economia noastră. Fermierii noştri au înţeles şi au început să facă marfă de calitate pentru a o vinde occidentalilor, dar au fost şi ştiri că merele noastre au căzut pe placul musulmanilor din Bangladesh şi Egipt. Moldovenii sunt atât de nesemnificativi pe glob încât produsele noastre agricole pot fi înghiţite fără să se observe la nivel mondial, trebuie doar de adăugat calitate, marketing şi diversificare de pieţe, economiştii se pricep. Trebuie de gândit şi de canalizat eforturile planificat.

Ce va face Rusia, dacă interzicem televiziunile sale de propagandă? Va scoate armata din Transnistria şi va ocupa Chişinăul? Ne va închide robinetul la gaze? Greu de crezut în această conjunctură cu sancţiunile occidentale. Acum elita politică poate să acţioneze pentru a-şi proteja masele – care o votează şi o fac să fie elită – de influenţa nocivă a propagandei. Se poate de interzis emisiunile de ştiri şi dezbateri ca incitante la tulburări în masă şi ură interetnică şi nepluraliste şi de lăsat emisiunile distractive şi filmele. Codul Audiovizual are pârghiile necesare şi există CCA-ul care le poate aplica.

Săptămâna trecută am văzut-o pe Ştanski cu Osipov şi m-a impresionat doamna transnistreancă prin afabilitatea ei, prin deschidere spre dialog. Tăierea subvenţiilor ruseşti îi înmoaie pe politicienii tiraspoleni: puterea politică fără susţinere economică tinde spre zero. „Obrazul subţire cu chimir gros se ţine”.

Cu micul nostru teritoriu şi o populaţie de trei milioane, unicul interes pe care îl reprezentăm noi pentru Rusia este cel de a-i genera satisfacţia că ne va fi ocupat. O plăcere comparabilă cu cea a barbarului care distruge oraşul, ucide cetăţenii şi le ia aurul. Sălbatică gratificare, de altfel. Dar, anume din acest motiv, Rusia nu ne va lăsa în pace: aşa înţelege ea să se comporte ca „mare putere” – să-şi molesteze vecinii. Diagnoză de sadic.

Situaţia globală ne este favorabilă: o putem folosi pentru a cauteriza propaganda televizuală rusească şi ne putem înghesui mai strâns sub cloşca europeană. Sau ne putem lăsa în voia sorţii şi pe urmă ne vom ocupa de ceea ce ştim noi moldovenii cel mai bine să facem – să dăm vina pe soartă şi să bocim.   

  

Comuniştii moldoveni ca frâne ale modernizării

Săptămâna trecută, Parlamentul era cât pe ce să dezlege mâinile autorităţilor locale pentru a atrage investiţii şi a crea locuri de muncă de sine stătător. S-au opus Voronin şi socialiştii şi votarea proiectului a fost amânată „pentru vremuri mai bune”.

Vorba este despre schimbarea destinaţiei terenurilor agricole care nu pot fi folosite pentru a construi pe ele entităţi industriale. Astfel, ca un consiliu local sau raional să-i permite unui investitor să construiască o fabrică la nordul sau sudul ţării este nevoie de girul guvernului. Da,  este un caz de frică ale politicienilor de la centru de a permite autorităţilor locale să-şi rezolve problemele de sine stătător. Frică sau mai degrabă nedorinţă de a pierde controlul.

La enunţul raportorului că această reformă a fost iniţiată hăt de mult, încă pe vremea guvernării comuniste, Voronin a spus că „pe atunci nu era aşa mafie”. Bătrânul se vede că uită că pe vremea sa circula bancul că „în ţara asta lucrează numai Olejka” şi uită despre pădurea de la Ţiganca şi de edificiul de pe strada Ciocârliei. Poate bătrânul speră că a uitat şi societatea…. Dar, nu.

Să ne amintim cum se lamentau comuniştii când au venit la putere în 2001 că iată, chipurile, toată vestita industrie a Moldovei, rămasă de la URSS, s-a distrus. Domnilor, s-a distrus pentru că nu avea clienţi. Ce-i aicea greu de înţeles? Tu poţi să produci nişte mărfuri excelente şi să prestezi servicii extraordinare – şi în genere poţi fi un om bun la inimă –, dar dacă clienţii nu se interesează… Comunişti uită că economia de piaţă este consfinţită de Constituţie, or „economia de piaţă” este sinonimică noţiunii de capitalism. Moldova este o ţară CAPITALISTĂ, nu vă amăgiţi cu iluzii!

Nu, că era să-l prind pe Voronin cu un nou caz de „una scrie în programul partidului şi cu totul altceva face în viaţa politică”, dar lista cu asemenea performanţe ale bătrânului este prea mare. Să nu uităm că acest PCRM – ca de altfel şi majoritatea partidelor – fixează în catastiful de năzuinţe ale sale obiectivul de „modernizare” a ţării. („Cu suportul UE” o spune cu jumătate de gură).

„Modernizarea” pare un scop nobil, dar nu este chiar atât de uşor de realizat. Pentru mine modernizare înseamnă trimiterea la fier vechi a trenului Chişinău-Ungheni, produs în anii '60 încă. A încercat un ministru al transporturilor liberal să pună trenuri modernizate şi aşa şi nu a mai reuşit. Vedeţi că modernizarea nu se dă atât de uşor.

Mai mult: „modernizare”, la modul foarte concret, înseamnă construcţia de drumuri şi a gazoductului de la Ungheni la Chişinău. Bani pentru drumuri Rusia nu ne-a dat niciodată, ea nu-şi repară măcar drumurile proprii, ea are de ucis ucraineni la această etapă.

Bani pentru drumuri au occidentalii şi nu vedeţi câte opoziţie este în această societate moldovenească faţă de acei oameni? Discursul prorus a câştigat în Găgăuzia din primul tur, iar în Parlamentul din Chişinău deţine 25% din mandate.

Păi iată şi paradoxul rigidităţii conservatorismului din minţile indivizilor care compun societatea moldovenească. Să scuipăm pe mâna întinsă pentru ajutor şi s-o pupăm pe cea care îşi ţine armata la noi, ne susţine secesioniştii, ne pune embargouri. Rusia nu va mişca un muşchi facial de compasiune pentru vieţile cetăţenilor noştri, dacă ţarul kaghebist va decide să ne ocupe. "Să ne elibereze de amoralitatea occidentală şi să ne încorporeze în paradisul terestru numit şi „lumea rusă"". Exemplul Ucrainei…

…La o distanţă de 13 ani mă întreb la ce i-a trebuit lui Voronin să desfiinţeze cele 10 judeţe şi să creeze 30 de raionele? Specialiştii spun că astfel a dorit să obţină controlul asupra administraţilor locale. Eu mai adaug: şi să împiedice consolidarea politică a unor politicieni provinciali din fotoliile de preşedinţi de judeţ. Cert este că tot ce a obţinut a fost majorarea numărului de funcţionari publici plătiţi de contribuabili şi prelungirea perioadei de impotenţă economică a raioanelor. Dar, subiectiv, Voronin a vrut măcar puţin să revină la realitatea sovietică. Stupidă decizie să te cramponezi de trecut în contradicţie crasă cu realităţile prezente şi viitoare.

La fel de utopică, să nu zic idioată, este şi ideea comuniştilor de a edifica 40 de oraşe. Ca orice făcătură omenească oraşele cresc şi descresc în funcţie de necesitatea obiectivă, de interesul unui grup de oameni ca o localitate să existe. Ce iritanţi sunt cei care plâng din cauza degradării şi dispariţiei satelor moldoveneşti!  La ce bun să existe un sat dacă el nu este înzestrat cu economia care să le permită existenţa sătenilor? 

Aşadar, Capitalismul ne pune un evantai de posibilităţi la îndemână. Depinde de societatea noastră dacă va ştie să le valorifice, sau va prefera să mai bocească pe Stalin, pe Brejnev, URSS şi industria fulminantă a Moldovei sovietice. După cum se votează, realizez că încă nu am terminat de bocit trecutul. La acest început de secol, moldovenii pot deveni membri cu drepturi depline ai civilizaţiei europene, dar se vede că ne mai trebuie ceva timp pentru a ţine doliu.

… iar lupta politică la vară se va da între…

Despre alegerea guvernatorului găgăuz. Cam nu se pretează logicii. Cam greu de crezut că o societate patriarhală cum este cea din Gagauz Yeri ar fi decis să-şi dea votul atât de uşor pentru o femeie. În comunităţile rurale religia este „tot ce avem mai sfânt”, iar creştinismul în versiune ortodoxă nu este „un alt  obişnuit curent filosofic”. Şi „femeia trebuie să-şi ştie locul” tot nu este doar o frază de agasat feministele.

În al doilea rând, să obţii victoria din primul tur – tu, o biată femeie cu nouă contracandidaţi bărbaţi  - iarăşi greu de considerat plauzibil. De aceea se vede că şi-au făcut efectul tacticile de inginerie electorală. Darea banilor cash contra voturi nu o pot demonstra, ca să nu le iau pâinea anchetatorilor, şi propaganda televizată rusească. Discursul prorus, antieuropean, antiromânesc, antimoldovenesc este sine qua non în autonomie, şi da, billboardurile cu Valentina Metveenko. Cel puţin aşa se vede de aici de la Chişinău.

De unde are Irina Vlah banii? De la Dodon. De unde îi are Dodon? Zvonul este că de la KGB-ul moscovit, până SIS chişinăuian nu ne spune altceva.

Şi nu-i rău, deşi este ilegal. Poate simplii alegători din Găgăuzia îşi vor acoperi ceva găuri în bugetele familiilor şi se vede că s-au convins şi ei că promisiunile politicienilor nu valorează mai nimic, în schimb - bancnota cash tot e ceva.  

Şi nu-i rău, că vin bani în regiunile Moldovei atât din partea UE, legal pentru proiecte, cât şi din partea Rusiei, ilegal pentru… Chiar interesant la ce i-a trebuit Rusiei Irina Vlah în fruntea executivului găgăuz? Mi se pare aceeaşi banală autosatisfacţie generată de mentalitatea imperială: e omul nostru şi putem avea influenţă.

Şi nu-i rău, deoarece în fruntea unui executiv trebuie să soluţionezi chestiuni mai puţin ideologice şi mai mult pământeşti: de la apeducte la drumuri.

Şi nu-i rău pentru că oricât s-a dezice Irina Vlah de socialişti, oricum ea este percepută ca reprezentantul lor, or, eşecul generat de erodare prin aflare la putere va fi automat atribuit şi socialiştilor. Poate doar dacă Moscova va investi direct în infrastructura şi plăţile sociale din regiunea sudică, dar este de greu de crezut, pentru că aceste injecţii au încetat în regiunea de peste Nistru, cu mult mai dragă Moscovei.

Nu-i rău, las’ să vină bani de oriunde că noi vom ştie ce vom face cu ei, or să crezi că găgăuzii vor deveni peste noapte superiori la capitolul bunăstare în raport cu ceilalţi locuitori…. În orice caz nu-i rău.

Dacă erau două tururi, aş mai fi îndrăznit să cred că găgăuzi se mai lasă convinşi de ideologie, dar primul tur mă face să înţeleg că au votat contra mituire electorală, ceea ce consider că a fi un salt calitativ în mentalitatea oamenilor de la sud. Capitalismul face ordine în minte şi în buzunar. 

Despre alegerea primarului general. Dorin Chirtoacă iese din cărţi pentru că s-a erodat. În virtutea profesiei, sunt obligat să urmăresc procesul de luare a deciziilor la nivelul primăriei Chişinău şi îl calific drept dezastruos. Mai clar: Dorin demonstrează acest proces în faţa camerelor de luat vederi, şi eu naivul care credeam că se face între patru păreţi cu consilierii şi şefi de regii.

Socialiştii sunt foarte dornici ca parlamentul să stabilească data alegerilor locale de la vară, ceea ce ne lasă să înţelegem că ei se pregătesc înverşunat. De unde au socialiştii banii? Păi ştiu că nu din cotizaţii. Voi crede că de la KGB-ul moscovit până SIS-ul chişinăuian nu demonstrează altceva. Plauzibil este că Igor Dodon se va arunca în lupta pentru fotoliul de la primărie.

Primarul Chişinăului nu are împuterniciri vajnice, acestea au fost acordate Consiliului Municipal, dar funcţia este simbolică pentru că este a patra în stat.

Nu-i niciun rău dacă Dodon va deveni primar. Este o funcţie care poate discredita cu succes orice politician vocal. Pentru că presupune mai puţin preocupare pentru denunţarea Acordului cu Europa, pentru federalizarea ţării şi mai multă degajare de energie pe reparaţia apeductelor, achitarea plăţilor sociale, construcţia infrastructurii şi asigurarea funcţionalităţii transportului public, lapidar vorbind. Mă încearcă ispita să ne alăturăm pensionarelor rusofone de la Botanica şi Râşcani şi să-i dăm lui Dodon primăria pentru patru ani. Fără îndoială că protestele sub ferestre îi vor sosi în nici 100 de zile.

Plus la toate – dacă rămâne fără lider – unitatea fracţiuni PSRM din Parlament se poate disipa: care se va duce la mâncat, care la băut, dar cineva cu Marina Rădvan.  

Şi pe acest fundal îşi va face apariţia un grand al politicii moldoveneşti – Serafim Urechean – care a intrat în umbra iminentă funcţiei de şef al Camerei de controlare a care demnitar ce şi de unde fură. Urechean îi dobă de compromat.

Cele două partide centriste – cu devierile lor spre stânga şi, respectiv, spre dreapta – ar putea să-i acorde susţinere, fie şi din motivul că nu au pe cineva gata să-l înfrunte. La fel şi comuniştii: tot din acelaşi motiv.

Localele de la vară vor fi interesante ca orice scrutin la asemenea scară, dar rezultatele sale nu vor perturba cursul european. Asta-i cert. Şi nu-i rău, pentru că pare că am ajuns la o asemenea etapă de dezvoltare a culturii politice când ne batem cu buletinele de vot şi nu ne împuşcăm cu kalaşnikov-urile. Şi asta nu-i rău deloc.        

Pentru că moldovenii au provenit de la ruşi trebuie de introdus “Eneida” în curriculum

Îmi imaginez cum, citind titlul de mai sus, partizanii teoriei polietnice a societăţii moldoveneşti încep să aplaude: „Aţi recunoscut în sfârşit!” Staţi, fraţilor alolingvi şi mancurţi, că nu este aşa. Ruşii tot au provenit de la ruşi, numai că se numeau arieni, alias indo-europeni.

Noi, indo-europenii

În ultimi 20 de ani, indo-europeniştii pare să fi căzut de acord că arienii au apărut în sudul Rusiei şi estul Ucrainei, iar acum 4 000 de ani au început epopeea de cucerire a lumii. Surse pot fi găsite şi în Biblie, arienii sunt fiii celui mai mic fiu al lui Noe, Iafet. Iată de ce la răscrucea secolelor 18 şi 19 lingvişti germani numeau limba indo-europeană şi iafetică sau chiar indo-germană. Un lucru însă trebuie să fie clar: nu se cunoaşte exact cum trăiau indo-europenii pe vremea când egiptenii construiau piramide, iar oraşele din Mesopotamia se cucereau unul pe altul, lăsând monumente de inscripţii cuneiforme pe argila de pe malul Eufratului, dar limba proto-indo-europeană a existat şi a lăsat o mulţime de fiice.

Din stepa de la nord de Caucaz, arienii au purces la cucerirea teritoriilor actuale ale Indiei şi Pakistanului, dar şi a podişului Iranului. Apropos, iranienii sunt singurii urmaşi care şi-au păstrat numele de arieni, cu o mică modificare fonetică, bineînţeles.

Când noi, moldovenii, îi băteam pe egipteni cu carele de luptă

Regatul Hitit: Primul Regat Indo-European

Pentru urmaşii dacilor, mai interesante devin lucrurile care s-au derulat în cel de-al doilea mileniu î. de H. şi da, mă voi referi aici la regatul hitiţilor, care şi-au construit o capitală redutabilă în munţii Anatoliei de astăzi, au supus triburile din împrejurimi, până ascensiunea i-a pus în conflict cu puternicul regat al egiptenilor şi s-a dat lupta de la Kadeş. Ambele regate – cel hitit şi cel egiptean – s-au declarat învingătoare în acea luptă. Nu se ştien cum a fost de fapt: propaganda de atunci se ducea după alte principii decât în zilele noastre.

Ostaș hiti

În orice caz, din statuile care au rămas de la hitiţii indo-europeni se poate vedea că bărbaţii (războinicii şi regii) purtau căciuli cu „moţ”, cu o umflătură de asupra, după cum se poate vedea şi din poze, şi la fel astfel de căciuli purtau regii și militarii perşi, despre care am spus mai sus că sunt arieni, adică, iranieni, adică indo-europeni. Iar moțul de la căciula dacilor este arhicunoscut.

Am scris lucrurile de mai sus pentru a menţiona o axiomă lingvistică: hitita, frigiana şi TRACA erau limbi indo-europene înrudite, or de la traci au provenit triburile numite de romani daci şi de greci - geţi.

Luptător dac

Şi încă un detaliu: capitala dacilor se numea Sarmizegetusa, iar cea a hitiţilor Hattusa. Se poate întrezări aceeaşi rădăcină sau măcar sufix. Ce să-i faci dacă strămoşii traci şi daci nu şi-au bătut capul să ne lase ceva testamente scrise.        

Păi, ce sunt moldovenii: daci sau romani?

Pentru că latina este o limbă europeană şi traca-daca la fel, eu aş îndrăzni să înaintez ipoteza că acestea se deosebeau una de alta la fel cum se deosebea latina de greacă sau de germanică sau de celtă. O comparaţie, hazardată, din prezent: cum s-ar deosebi portugheza de celelalte limbi romanice, de exemplu. De aceea dacilor cuceriţi de Traian nu le-a fost greu să treacă la latină (fie şi vulgară), după care a apărut şi limba română la sfârşitul primului mileniu d. H.

Nu se poate în prezent stabili ce sunt mai mult românii: daci sau romani de aceea o ieşire din situaţie propun să fie aceasta: să nu ne dezicem de nici un strămoş, dar să ne considerăm în egală măsură atât urmaşi ai vitejilor daci, cât şi ai puternicilor romani. Strămoşii noştri, în antichitate, au stăpânit lumea: avem cu ce ne mândri, mai rău ei cu noi. 

Și încă un detaliu substanțial pentru antropologi: dacii își ziceau lupi, iar romanii și-au ticluit mitul de etnogeneză în jurul lupului ca totem. Ipoteza înrudirii celor două popoare din antichitate, înainte ca unul să-l fi învins pe celălalt, nu poate fi respinsă lesne.

Şi aici o scurtă paranteză pentru imbecilii care spun că moldoveni nu sunt români. Întrebare: De la cine au provenit românii? Răspuns: De la daci şi romani. Întrebare: De la cine au provenit moldovenii? Răspuns: De la daci şi romani. Limba, istoria, cultura sunt aceleaşi! Şi tot ce am scris mai sus am făcut pentru a demonstra că lumea nu a început în 1359, când s-a constituit Moldova ca ultim principat românesc, vasală a Ungariei. Şi nici la 1859, când s-au unit Valahia cu Moldova ca vasale ale Imperiului Otoman. Că doar aceşti ani sunt folosiţi de cretini în afirmaţia lor că România a apărut la câteva sute de ani după Moldova.

Literatura noastră nu începe cu „Mioriţa”    

Eu nu văd de ce nu am începe să studiem creaţiile literare ale scriitorilor latini de la vârste cât mai fragede. Nu am fi primii care o facem. Americani nu studiază literatura de la 1800, după câştigarea independenţei faţă de englezi, ci de la începutul literaturii engleze medievale: de la Chausser. 

La fel ca istoria şi limba, literatura joacă un rol crucial în formarea conştiinţei de neam a noii generaţii. „Mioriţa” este prea nihilistă-lumea-de-dincolo şi se termină pesimist. „Eneida”, în schimb, nelipsindu-i dramatismul, se termină prin începutul unui popor măreţ. „De la Rîm de tragem!”

La fel şi istoria noastră antică. Eu nu aş începe-o de la Burebista şi Zamolxis, ci de la lupta de la Kadeş, când moldovenii i-au bătut pe egipteni, cu carele de luptă.

Citate din Hegel

“Truth in philosophy means that concept and external reality correspond.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

“Poverty in itself does not make men into a rabble; a rabble is created only when there is joined to poverty
a disposition of mind, an inner indignation against the rich, against society, against the government.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

“When liberty is mentioned, we must always be careful to observe whether it is not really the assertion of
private interests which is thereby designated.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

“To be free is nothing, to become free is everything.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

“Only one man ever understood me, and he didn't understand me.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

“The state of man's mind, or the elementary phase of mind which he so far possesses, conforms precisely to
the state of the world as he so far views it.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

The courage of the truth is the first condition of philosophic study.
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

As the essence of Matter is Gravity, so, on the other
hand, we may affirm that the substance, the essence of Spirit is
Freedom.
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

It is a result of speculative Philosophy that Freedom is the sole truth of Spirit.
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

Eastern nations knew only that one is free; the Greek and Roman world only that some are free;
while we know that all men absolutely (man as man) are free
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

A World-historical individual is not so unwise as to indulge a
variety of wishes to divide his regards. He is devoted to the One
Aim, regardless of all else. It is even possible that such men may
treat other great, even sacred interests, inconsiderately; conduct
which is indeed obnoxious to moral reprehension.
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

Thus the question would arise: What is the material in which the Ideal of Reason is
wrought out? The primary answer would be — Personality itself — human desires —
Subjectivity generally.
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

The State is the Idea of Spirit in the external manifestation of
human Will and its Freedom.
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History