MIHEIA 7

 1. Vai mie! Căci am ajuns ca după culesul fructelor de vară, ca după culesul viilor! Nu se mai află nici un strugure de mâncare, nici o smochină timpurie pe care o doreşte sufletul meu!
2. Om cucernic nu mai este în ţară şi nici un om drept pe pământ; toţi pândesc să verse sânge, unii întind cursă altora.
3. Mâinile lor sunt gata să săvârşească răul: căpetenia cere daruri, judecătorul cere plată şi cel mare grăieşte după pofta sufletului său.
4. Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de mărăcini. Ziua vestită de străjile Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi în mare tulburare!
5. Nu vă încredeţi în prieteni şi în cel de aproape nu vă puneţi nădejdea şi de aceea care se sprijină pe pieptul tău păzeşte cuvintele gurii tale!
6. Căci feciorul defaimă pe tatăl său şi fiica se scoală împotriva mamei sale; iar duşmanii omului sunt cei din casa lui.
7. Ci eu numai spre Domnul voi aţinti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea şi Dumnezeul meu mă va asculta.
8. Nu te bucura de mine, vrăjmaşa mea, căci dacă eu cad, mă scol, iar când stau în întuneric, Domnul este lumina mea.
9. Îndura-voi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până când El va judeca pricina mea şi îmi va face dreptate; El mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui.
10. Să vadă vrăjmaşa mea şi să se ascundă de ruşine, ea care-mi spunea: "Unde este Domnul Dumnezeul tău?" Ochii mei se vor uita la ea, şi ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţe.
11. Vine ziua când zidurile tale vor fi zidite iarăşi, când nu va mai fi nici o lege din acestea.
12. În ziua aceea vor veni la tine din Asiria şi din cetăţile Egiptului, din Egipt şi până la Eufrat, de la o mare şi până la cealaltă şi de la un munte până la altul.
13. Ţara se va preface în pustiu din pricina locuitorilor ei, ca preţ al purtării lor.
14. Paşte poporul cu toiagul tău, turma moştenirii tale, cea care sălăşluieşte singură în pădure, în mijlocul Carmelului! Să pască în Vasan şi în Galaad ca în zilele cele de altădată!
15. Ca în ziua când ai ieşit din ţara Egiptului îţi voi arăta lucruri minunate!
16. Vedea-vor neamurile şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură, iar urechile lor vor fi cuprinse de surzenie.
17. Vor linge pulbere ca şerpii, ca şi târâtoarele pământului vor fi cuprinse de spaimă, ieşind din ascunzişurile lor; vor veni tremurând către Domnul Dumnezeul nostru şi se vor înfricoşa de Tine.
18. Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierţi fărădelegea şi treci cu vederea păcatele restului moştenirii Tale? Mânia Lui nu ţine totdeauna, căci El iubeşte îndurarea.
19. Şi milostiveşte-Te iarăşi spre noi şi fărădelegile noastre calcă-le în picioare! Aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre.
20. Păstrează credincioşia făgăduită lui Iacob şi îndurarea pe care ai arătat-o lui Avraam, precum ai jurat către părinţii noştri în zilele de odinioară.

Replica germană la "constatarea transnistreană" a lui Putin

La 1 august 2012, preşedintele rus Vladimir Putin a făcut o declaraţie despre chestiunea transnistreană care a dat fiori reci establishmentului de la Chişinău. Liderii moldoveni s-au speriat până-ntr-atât, încât nici nu au mai catadicsit să-i spună ministrului Leancă să ceară explicaţii de la omologul său rus sau barem de la ambasada rusă din Chişinău. Putin a pus gând rău moldovenilor: el a spus că Rusia va accepta decizia "poporului transnistrean" de a-şi declara independenţa. Eventual, într-un referendum.

(R) tribuna.md

Liderii moldoveni se uită la buzele Angelei Merkel.

Putin nu poate să nu ştie că în regiunea transnistreană sunt foarte puţini avocaţi ai reunirii cu Moldova, de unde şi întrebarea: la cel bun un nou referendum? Or, la 17 septembrie 2006, autoritățile separatiste transnistrene au organizat un referendum privind soarta viitoare a Transnistriei, care a arătat că o majoritate largă sprijină independența față de Moldova și aderarea la Federația Rusă. Rezultatele acestui referendum nu au fost însă recunoscute de comunitatea internațională.

Iată, reiterez exact ce a spus conducătorul Rusiei: "Numai oamenii din Transnistria, persoanele care locuiesc in Transnistria, se pot pronunţa asupra propriului destin. Astfel, orice comunitate internaţională, inclusiv Rusia, va trebui să respecte opţiunea oamenilor". Iarăşi reiterez: la ce-i trebuie lui Putin un nou referendum?

Referendumul transnistrean din 2006 nu este bun pentru Putin, or, acela s-a desfăşurat în condiţiile de "dictatură smirnovistă". Acum, după schimbarea liderilor la Tiraspol, Putin doreşte să ne inoculeze ideea -- nouă, moldovenilor, dar mai ales marilor puteri -- că paradisul democraţiei s-a instaurat în regiunea de est a Moldovei de Est şi un eventual nou referendum ar putea avea suficientă legalitate pentru a fi recunoscut de Germania (UE) şi SUA. Aceasta este o perspectivă optimistă de dezvoltzare a evenimentelor, pentru că cea pesimistă ar însemna că, având rezultale "voinţei poporului" la mână, Putin va cuceri Transnistria, lăsându-i Europei şi Americii doar loc pentru proteste, chiar şi vehemente.

S-a mai întâmplat şi cu amici mai avani ai Occidentului, cu Georgia. Nu-şi va frânge occidentalul gâtul pentru o fâşie de Transnistrie sau Moldovă. Ne vom vedea siliţi să acceptăm ocuparea acelei părţi a ţării noastre, şi vom mulţumi Domnului că nu ne va fi ocupat şi Chişinăul. Dar şi de aceasta mă îndoiesc. Când şi-a făcut Rusia vreodată vreun complex din ocuparea Moldovei? Armatele sale până acum staţionează aici! Şi, prieteni, credeţi-mă, nimeni nu ne va sări în ajutor. Nici România ca membră NATO, pentru că NATO înseamnă America, nici măcar Franţa, fără să mai vorbim de Canada sau Norvegia.

Iată de ce preconizata vizită la Chişinău a cancelarului german Angela Merkel este hyper-importantă pentru că avem şanse să aflăm ce viziuni are Germania (UE) faţă de viitorul moldovenilor. Ţinând cont de faptul că Rusia, Germania şi SUA sunt republici federale, marile puteri nu au un complex faţă de o astfel de structurare a Republicii Moldova. Nu în zădar Bălţiul doreşte mai multe autonomie -- nu putea să le vină lor ideea din pod, numai pentru că nu-şi desemnează ei înşişi comisarul de poliţie şi directorul direcţiei educaţie. Komratul, pe de altă parte, nicicând nu a făcut un secret că doreşte şi mai multă autonomie decât poate duce, făcând abstracţie că găgăuzii nu au decât vreo 200 de ani de trai în Bugeac, iar ca număr de populaţie sunt cam de mărime unui sector chişinăuian.

Aşadar, Merkel ne poate spune: a) moldoveni, l-am convins pe Putin să vă dea Transnistria, în schimbul regimului fără vize pentru ruşi în UE; sau

b) moldoveni, am convenit cu Putin să vă facem o federaţie, cu Transnistria, Găgăuzia (şi Bălţiul) ca subiecţi, contra tone de ajutoare şi miliarde de euro ca să vă dezvoltaţi şi să nu vă ucideţi ca proştii; sau

c) moldoveni, este recomandabil pentru voi să recunoaşteţi independenţa Transnistria (care imediat se va alipi la Rusia), iar pe voi vă băgăm în UE cu drepturi depline, ca ale noastre, ale nemţilor, sau vă lăsăm în Parteneriatul Estic, alături de Belarus, băga-mi-aş piciorul în "istoria voastră de succes"; sau

d) moldoveni, UE nu are o soluţie pentru boala voastră de cap, că la noi în UE avem criză economică, ceea ce ne doare cu mult mai tare.

Greu de crezut că Putin, dar şi ruşii în general, vor accepta osul "fără vize" în schimbul "misiunii lor mesianice" de a mântui lumea prin cucerire de teritorii. Greu de crezut că Germania îşi va lua pe conştiinţa istorică fărâmiţarea unei ţări europene, dar şi mai greu e de crezut că Germania are nevoie în UE de sărăcia moldovenească, cu sau fără Transnistrie. Mai degrabă, cred că Germania nu are o soluţie pentru Moldova, în timp ce Putin îşi raliază forţele pentru atac.

Prognozează economiştii că în vreo 10 ani, China va deveni prima putere economică mondială. La moment există trei mari puteri mondiale: Statele Unite sunt deocamdată lider, dar ce pot să facă cu o populaţie de 300 de milioane în faţă Chinei care are cu un miliard mai mult. Este axiomatic că Parteneriatul Estic a fost antamat de UE nu din dragoste pentru moldoveni şi azeri, dar din dorinţă de expansiune -- simptomatică pentru orice putere mondială -- şi din frică de a pierde teritorii chiar la graniţa sa. India este prea ocupată de lumea spirituală pentru a genera pericole pentru Occident, Lumea arabă trece prin revoluţii. Rămâne Rusia, care, deşi nu mai este o supraputere de talia Uniunii Sovietice, se vrea totuşi în clubul granzilor, iar pentru aceasta este dispusă acerb să muşte din teritoriile micilor săi vecini pentru a-şi etala aplombul.


Noi ce putem face?

Nu prea multe, atunci când Rusia şi Germania ne croiesc soarta: a arătat-o istoria. Mai uşor e de decis ce nu trebuie să facem. Nu trebuie să recunoaştem independenţa Transnistriei, chiar dacă o va face Rusia. Zic georgienii, va veni timpul când Rusia se va prăbuşi ca orice imperiu - roasă de contradicţii interne - şi noi ne vom lua teritoriile înapoi. 5 milioane de georgieni gândesc în termeni de perioade istorice mari, şi noi nu trebuie să-i dăm Transnistriei foaie de despărţire, cu atât mai mult cu cât nici integritatea Ucrainei nu este pecetluită pe veracuri.   


Nu trebuie să acceptăm nici vreo aluzie la federalizare. Federalizarea se constituie istoric, nu prin decizie de moment. Federale sunt ţările create prin unire de state independente, nu prin separatism.

Nu trebuie să admitem ca gaura transnistreană să ne pericliteze economia. Aici e mai greu pentru că liderii moldoveni sunt tradiţional priviţi ca profitori din contrabanda posibilă prin statu quo-ul transnsitrean, deşi au existat puţine dovezi în acest sens. Aşadar, nu putem conta aici decât pe buna morală a conducătorilor moldoveni, deşi apanajul este tare putred.

Trebuie să cerem activitatea nestingherită a companiilor şi mediilor moldoveneşti în regiune, precum şi libera circulaţie a oamenilor. Parcă n-ar şti, dar, oricum, oamenii din Transnistria trebuie să se convingă că moldovenii nu-s transnistrofagi.

Trebuie să cerem activitatea nestingherită a şcolilor româneşti şi trebuie să avem răbdarea ca timpul să le decanteze pe toate. 

Nu doar pe teritoriul nostru se duce lupta între două civilizaţii: occidentală şi orientală. Chiar în sufletul multor moldoveni se dă această luptă între neamţul (europeanul) din noi şi rusul (barabarul) din noi. De ce să ne grăbim atâta cu tranşarea chestiunii transnistrene? Mai aşteptăm să ne clarificăm cu noi înşine mai întâi.  


Şi-apoi, în sondaje, chestiunea transnistreană nu este creditată cu multă preocupare, iar de câştigă or pierde "Sheriff"-ul pe mine mă lasă impasibil.

ISAIA 1

18.	Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.
19.	De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca.
20.	Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte.
21.	Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar acum este plină de ucigaşi.
22.	Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu apă;
23.	Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi iubesc darurile şi umblă după răsplată. Ei nu judecă orfanul, iar pricina văduvei nu ajunge până la ei.
24.	Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi împotriva asupritorilor Mei şi Mă voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei!

Şeful fiscului se teme de presă

Nicolae Vicol (R) politik.md

A fost s-o vedem şi pe asta. Noul şef al Inspectoratului Fiscal şi Principal şi de Stat se teme de jurnalişti. Atât de tare îi tremura vocea la un BRIEFING de astăzi că nu putea citi de pe foaie. A fugit de jurnalişti cu coada între vine, pe fundalul protestelor acestora că "avem întrebări!"

Dacă noul ministru al Internelor dă speranţe că este un om cu gândire nouă - o slugă a poporului, cum ar veni -, noul şef al fiscului, Nicolae Vicol, a dat-o în bară chiar de la prima înfăţişare în faţa presei. (Să admitem că Vicol cu ai săi 14 ani de experienţă în fisc nu avea abilităţi de contactare cu câinii turbaţi, de ce atunci mai primesc salarii persoanele responsabile de relaţiile cu publicul? Suntem în sec. 21, dragi demnitari de stat!)

A insistat mai întâi un subaltern de-al său, apoi chiar el însuşi, după ce şi-a bâlbâit "poezia"  de pe foaie, că "este un briefing"! Adică: NU RĂSPUND LA ÎNTREBĂRI! Ce întrebări puteau să-i pună bieţii reporteri? De unde atâta oroare pentru contactul cu presa? Oare nu din cauza faptului că Vicol nu se simte slugă a poporului, ci birocrat din casta intangibililor?

Ştiut este că până la finele acestei săptămâni fiscul trebuie să vină cu o conferinţă de presă despre o amplă campanie lansată de guvern cu privire la estimarea veniturilor indirecte, ca metodă de prevenire a evaziunii fiscale. Cum vrei, Vicol, să faci campanie de presă fără presă. Nota Bene: spre deosebire de alte sisteme bine integrate, jurnaliştii nu formează tocmai un sistem rigid. Noi nu avem reguli stricte, ci aşa nişte reguli tare generaliste în profesarea job-ului.

Noi suntem mai degrabă o instituţie neformală şi, precum se ştie, rolurile în astfel de instituţii sunt puternic personalizate. Aici nu te-ai comportat incorect cu presa, ci cu fiecare jurnalist în parte. Prin refuzul de a răspunde la întrebări nu fiscul/statul a avut o relaţie cu presa, ci anume Vicol şi anume cu jurnalistul X, Y sau Z.

Ce mai la deal la vale, Vicol a picat testul de Relaţii cu Publicul, aşa că PLDM îl poate schimba fără regrete. Un om care nu poate confrunta presa, nu este integru şi, deci, nu este un bun responsabil, un caracter pe măsura să aplice politici.

Despre cum lucra fiscul pe timpul lui Platon am scris aici, dar Platon era dezgheţat în măsura în care să poată răspunde şi presei şi Curţii de Conturi (de acolo îl cunosc mai ales). Ce va face Vicol, vom vedea, sper ca prima impresie să fie eronată, se mai întâmplă, dar tare nu cred. PLDM nu este prima entitate care face şi alegeri proaste. PLDM-ul poate să arate că-şi poate corija greşelile. A arătat-o în trecut şi fost înţeles.

Articol despre ură interetnică

Eram odată în troleibuz asistând la următoarea scenă: un italian de vreo 50 de ani încerca să intre în vorbă cu taxatoarea pentru a o mai întreba despre viaţă, ce salariu are, mă rog, chestii de astea interesante pentru un străin. Discuţia celor doi nu a durat prea mult pentru că italianul vorbea româneşte, iar taxatoarea nu-i putea răspunde decât în rusă.

Am mai spus-o şi cu alte ocazii, şi nu numai eu: problema lingvistică în Moldova de Est nu este generată de faptul că românofonii nu cunosc rusa, ci de faptul că rusofonii au o barieră psihologică în învăţarea limbii române, moştenită de pe vremea conquistei ruseşti (ţariste şi sovietice) a Basarabiei şi colonizarea acestui teritoriu.

Ieri la Bălţi, dar şi anterior la Cahul în iulie şi la Chişinău în martie, am avut ocazia să ne convingem cine sunt "stataliştii moldoveni". Mulţi din ei nu cunosc "moldoveneasca", dar se erijează în urmaşi ai lui Ştefan cel Mare şi principalul liant al partidelor de stânga este MAREA FOBIE de care sunt îmbătaţi pentru tot ce este românesc.

Săptămâna trecută un atare reprezentant ai moldovenismului chiar a intrat cu copitele de balegă ignorantă în aulele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, punând la îndoială raţionamentul existeţei acesteia. Mă rog, dacă un câine intră în biserică, nici biserica nu se spurcă, nici câinele nu se sfinţeşte. Fără Academia de Ştiinţe riscăm să ne bâcizăm iremediabil. Alături de Biserică şi teatre, Academia ne ţine viu spiritul. Spune-mi cine îţi sunt duşmanii, ca să-ţi spun...

Nu doar eu am observat că ieri la Bălţi mii de românofobi şi-au manifestat întreaga ură pe care o comportă pentru băştinaşii românofoni. Cogemite partide, cu lideri, cu politbiuro-uri, s-au deplasat la Bălţi, au mobilizat rosolingvii împotriva a trei fete de 15 ani cu flori în mâini şi cu tricolorul pictat pe obraji. În beţia lor anti-românească, partizanii PCRM-ului, PSD-ului, socialiştilor, moldoveniştilor, ligii ruse au rănit poliţişti şi jurnalişti. CINE DE FAPT SUNT FASCIŞTII?


DORIN RECEAN, AI DE LUCRU

 Săptămâmna trecută l-am auzit pentru prima dată vorbind pe noul ministru de interne, Dorin Recean, şi nu mi-a lăsat impresii rele. Primele impresii. Spre deosebire de epavele de generali de miliţie sovietică, Recean foloseşte aşa anglicisme ca "deadline". "Este un occidentalist, mi-am zis, un manager care poate restructura sisteme, cu instrumente ştiinţifice, cu "know how" şi cu analiză SWOT".

Dar, tocmai când mă bucuram că avem omul nostru - ca ideologie - la interne, aflu că poliţiştii de gardă din sectorul Ciocana "au dejucat" un flagrant pregătit de procurori şi ofiţerii de la anti-corpţie şi nu poţi să nu vezi aici solidaritatea colegială care a dus la rateu.

Da, ştiu că Recean a declarat că (politicienii) puşcăriabilii din Bălţi vor fi traşi la răspundere. Dorine, ţi-ai demarat activitatea în trombă. O sută de zile te jelim-scutim, dar peste trei luni va trebui să ne prezinţi dosare trimise în judecată, propuneri ministerului Justiţiei de interzicere a unor partide şi hârtia de turnesol pentru ipoteza că ofiţerii superiori de poliţie din această ţară au imunitate de facto în faţa legii, adică mână liberă de a face orice doresc fără a se teme de consecinţe. 



MILĂ PENTRU CEI CARE NE URĂSC

 Vom reacţiona oare şi noi cu ură la ura minoritarilor agresivi? Nu mai ştiu câţi profeţi şi filosofi - toţi, cred că - au răspuns că violenţa naşte violenţă, iar Iisus, că trebuie să întoarcem şi celălalt obraz. Pun la îndoială şi faptul că unioniştii au găsit cele mai bune metode de promovare a ideologiei lor. Oare liderii acestora nu realizau că a umbla cu cârpa roşie înaintea boului este riscant?

Oricum, ce s-a făcut, s-a făcut, iar pentru mine principala concluzie este că sistemul judecătoresc în această ţară emite simptoame de convalescenţă: Curtea de Apel din Bălţi a permis mitingul unioniştilor. Nu trebuie să cădem la nivelul brutelor minoritare: trebuie să aplicăm legea şi să pedepsim violatorii acesteia.

Avea Partidul Liberal nişte idei pe care ceilalţi parteneri de coaliţie trebuie să-l ajute să le fixeze în lege. Fără a discrimina pe cineva pe motive etnice, trebuie să legiferăm că nu pot lucra cu publicul ca frizeri, vânzători, barmani, taxişti, funcţionari publici decât persoanele care cunosc limba de stat. Este vreo nuanţă discriminatorie aici? Mi se pare firesc. Trebuie să fixăm în lege sancţiuni draconice pentru sfidarea consumatorului/cumpărtorului  prin nedorinţă de a comunica cu el în limba de stat. Se poate de mers până la interzicerea ocupării funcţiilor publice de consilieri/primari pentru necunoscătorii limbii de stat, şi bineînţeles pentru parlamentari. Să vedem cine se va împotrivi, pentru că acela va fi etichetat drept nestatalist.

Vom vedea cum vor cârâi atunci minoritarii, când vor fi eliminaţi din comerţ şi din structurile de stat. Anticipez că tare mulţi se vor debarasa de fleacuri precum barieră psihologică, or, aceştia, nu vorbesc în limba lor când pleacă (se stabilesc cu traiul) în Germania sau Franţa. Iar când vor descoperi frumuseţea limbii noastre şi originalitatea culturii şi mitologiei noastre, la sigur că se vor descotorosi de atitudinea de colonist faţă de noi aborigenii. Să fim înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii!

Partidele din AIE mai au doi ani până la alegerile parlamentare şi ar putea face încă tare multe în sensul consolidării statalităţii prin acordarea protecţiei sporite limbii de stat şi drapelului. Nu-mi pun speranţe că PD va face mare brânză pe acest tărâm - e prea ocupat cu raidurile -, dar ar putea să nu se împotrivească iniţiativelor PL, aşa cum a făcut-o cu legea despre interzicerea simbolurilor care ne-au dus rudele în gulag.

PLDM a ratat să capitalizeze tema în favoarea PL-ului, dar minoritarii de stângă oricum se uită la PLDM ca la ordinari "liberali români". Parlamentarii liberal democraţi s-ar putea revanşa în faţa electoratului de centru-dreapta prin idei similare, la urma urmei pentru ei nu votează doar pragmaticii, dar şi "românii". 

AMOS 5

9.	El aduce ruina peste cel puternic şi prăpădul peste cetatea cea întărită.
10.	Ei urăsc pe apărătorul dreptului la poarta cetăţii şi de cel ce grăieşte cinstit le este scârbă.
11.	Drept aceea, fiindcă voi călcaţi în picioare pe cel sărman şi luaţi de la el dar de grâu, cu toate că aţi zidit case de piatră, nu le veţi locui, şi deşi aţi sădit viţă de bun soi, nu veţi bea din vinul ei.
12.	Că Eu ştiu că mari sînt fărădelegile voastre şi grele păcatele voastre, ca unii care asupriţi pe cel drept şi luaţi mită şi stoarceţi pe cei săraci la porţile cetăţii.
13.	Dar în vremea aceea omul cel înţelept va tăcea, că este vreme rea.
14.	Căutaţi binele şi nu răul, ca să fiţi vii şi aşa Domnul Dumnezeu Savaot va fi cu voi precum ziceţi că este.