În prima parte a acestui studiu am ajuns la concluzia că Moldova este o democraţie capitalistă care şi-a stabilit valorile Creştinismului (în special ortodox) ca îndreptar moral. Dar, la fel o democraţie capitalistă este şi India sau Chile, spre exemplu, iar aici în Europa de sud-est mai există şi aşa ţări ca Bulgaria, Serbia, Ucraina şi chiar Rusia care nu pot fi categorisite altfel decât democraţii capitaliste -- bineînţeles, cu diferite grade de autoritarism -- care îşi au Creştininismul ortodox ca religie practicată de majoritate.
Ceea ce face ca Republica Moldova să se deosebească de aceste ţări şi aceste ţări de Republica Moldova este specificitatea spiritului creator de valori artistice. Este binecunoscut că omul are un singur suflet şi-i foloseşte energiile nu doar pentru a se relaţiona cu Divinitatea, dar şi pentru a crea opere de artă. Atunci când teologii musulmani interzic profanilor muzica, dansul şi pictura este clar că o fac din raţionamente de puritanism. Aşa consideră ei că mintea umană nu va fi atrasă de deşertăciunile acestei lumi şi se va focusa integral asupra contemplări Divinităţii, dar eforturile acestea niciodată nu le-au reuşit nici teologilor musulmani, nici celor creştini sau evrei. Este şi un fel al izgoniţilor din Rai de a se asemăna lui Dumnezeu-Creatorul.
Dacă Vasile Alecsandri spune că "Tot românul s-a născut poet", atunci aşa şi trebuie să fie. Nu ştiu dacă românii au creat mai mult sau mai puţin, mai valoros sau mai mediocru decât alte popoare, ştiu că înaintaşii nu ne-au lăsat fără un bogat patrimoniu de creaţii artistice: de la arhitecturi de lăcaşe sfinte, la doine create în folklor, de la cronici cu "nasc şi la Moldova oameni" la strigătul de luptă a lui Cioran: "Cum de am putut să dormim două mii de ani?!"
Şi ce s-a făcut pe timpul ocupaţiei sovietice (după 1944) şi până la Independenţa din 1991 la lecţiile de limbă şi literatură moldovenească? S-a transmis acest patrimoniu al strămoşilor către urmaşi. Da, ştiu că mulţi plozi s-au dovedit mancurţi, dar cui au făcut aceştia rău decât sieşi, prin faptul că au ignorat moşterirea înaintaşilor? Îi priveşte. După Independenţă, Ideologia Românismului a început să fie propagată fără oprelişti în şcolile noastre din Republica Moldova, astfel încât copiii născuţi în Chişinău din foşti copii de la sate, veniţi la carte şi rămaşi în oraş, nu-şi mai fac astăzi o problemă din a identifica limba maternă ca română, iar cei mai avizaţi dintre ei mai ştiu că sunt moldoveni ca cetăţeni şi români ca etnie. Slavă! sau bravo! dascălilor noştri de clase primare, de limbă şi literatură şi istorie! Şi-au realizat cu demnitate sarcina primită de la strămoşi!
A! îmi veţi spune că nu toţi alegătorii din R. Moldova sunt de acord că aceasta este cea de-al doua ţară română! Şi care îi problema mea dacă aceştia nu citesc, de la care lucru li s-a tras şi chiorănia?! Nu avem timp de pierdut cu inadaptabilii: noi ne grăbim în Europa.
A! îmi vor spune moldo-primitivii, ţăranii moldoveni zic că vorbesc moldoveneşte, hai să facem un referendum! Le răspund: ţăranii spun că cineva vorbeşte româneşte ca sinonim pentru "a vorbi literar". "Moldov'nească" numesc ei maniera lor "norodnică" de a vorbi şi se mai şi sinchisesc de asta.
Iar în privinţa politicienilor de stânga care insistă cu moldoveneasca, răspunsul este şi mai simplu, dacă îi divizăm în trei castegorii: 1) există politicieni ca Formuzal şi Klimenko care nu stăpânesc limba de stat, dar ştiu foarte bine care sunt diferenţele dintre aceasta şi română şi, mai mult, ei ne învaţă şi pe noi, aborigenii, în ce limbă să vorbim; 2) există politicieni ca Voronin şi Garbuz care numesc moldovenească vorba incultă şi năclăită cu mat (argou interlop - n.a.) rusesc; şi 3) există politicieni ca Dodon şi Krîlov, care, deşi pregătirea intelectuală le sugerează răspunsul ştiinţific la întrebare, ei îşi pun coarnele în pământ şi confecţionează iluzii electorale pentru segmentul incult, dar mult, al votanţilor, în speranţa că ultimii îi vor aburca în parlament, bla... bla, bla... mai departe citiţi în manualele de politologie.
Convertirea psihologică
Voi recapitula că avem ideologiile necesare pentru a ne continua parcursul istoric, care, am stabilit, în primul text sunt cele comune Creştinismului (ortodox), capitalismului şi democraţiei. În pofida tuturor împotrivirilor duşmane, intelectualii noştri mari şi mici au reuşit să instaureze valorile Românismului ca ideologie spirituală şi culturală în Republica Moldova, astfel încât generaţia (-ile) de după 1985 nu-şi mai fac iluzii cu privire la cine suntem de fapt, de unde venim şi încotro ne îndreptăm.
Nu putem să facem abstracţie însă de mulţi din cei născuţi între 1940 şi 1985, de-o pildă, pentru că aceştia au drept de vot şi ar putea la o adică să ceară reîntoarcerea în Egipt: sondajele de opinie prezintă date alarmante la acest capitol. Şi nu e vorba doar de pensionari.
Ce se va întâmpla? Ne ajută Darwin. Dinozaurii care nu se vor putea adapta, vor pieri. Minoritarii cu fobie faţă de limba română nu vor putea accede la funcţii de conducere guvernamentală, mancurţii fără dor de moştenirea strămoşească vor rămâne orfani sau cel puţin inculţi, la fel şi ateiştii. Şi aceste lucruri se întâmplă deja.
Nu-i aşa că "totul ce se face se face spre bine" sună cam banal? Lucrurile acestea au fost stabilite încă la începutul anilor 90, dar iată că la noi sfidări ele trebuie reafirmate, restabilite. Până la urmă românofobii nu vor avea pe cine să se sprijine în Basarabia decât pe scriitorii interbelici transnistreni.
