La ministre vierge. Moldova în zorii unei epoci de aur

Dragi prieteni, pentru mine ca anglist istoria Angliei are o semnificaţie mai intensă decât, să zicem, rufele pentru piţipoance. Mulţi din voi au văzut filmul cela când Elizabeta I, după mai multe tentative eşuate în amor şi întemeierea unei căsnicii regale, s-a tuns în călugărie şi a exclamat: "Eu mă mărit cu Anglia!"

După asta a urmat zdrobirea Invincibilei Armade a spaniolilor şi propulsarea Angliei pe fotoliu de superputere. "Regina Mărilor" până la cel de-al Doilea Război Mondial. Să nu uităm că tot în perioada elizabetană a creat şi Shakespeare, iar urmaşii recunoscători au numit perioada de domnie a Reginei Bess - la reine vierge pe franţuzeşte - "Epoca de Aur" a Angliei. 
 

Spaniolii se pornesc să pedepsească Anglia, dar nu ştiu încă cine e Regina Fecioară

Compatrioţi, ţara noastră iar nu are Guvern. Ceea ce i-a propus Voronin lui Filat s-a dovedit a fi o bulă de săpun de care nu mai face să ne aducem aminte pentru că a urmat binecunoscuta soartă a băşicilor. 

Coincidenţa face ca acum când se caută un premier să aibă loc şi examenele de BAC şi impresia generală este că nu se mai fraudează atât de mult şi ştim al cui merit este acesta. Nu degeaba Voronin avea pretenţii la metodele de zero toleranţă faţă de fraudă ale Maiei Sandu. El spera să obţină capital electoral-politic, ticălosul, crezând că va obţine ovaţiile leneşilor şi proştilor. Ei, bine pe electoratul său educaţia îl preocupă mai puţin, dacă se mai poate afirma că după alegerile din 14 iunie Voronin mai are electorat. 

Un fapt e cert, în tot marasmul acesta moldovenesc de sărăcie şi imoralitate, la ministre vierge a reuşit o performanţă de invidiat. A rupt cercul vicios în care prostia şi sărăcia se succed şi pentru că sărăcia este materialnică şi mai greu de eradicat, Maia Sandu a început de la prostie. De la legendara "minte cea de pe urmă":  Maia a pus tineretul acesta al nostru stulburatic pe carte, Maia a reaşezat prestigiul educaţiei la loc de prestigiu, Maia a scuturat şi a recategorizat scara de valori a societăţii moldoveneşti.       

Concetăţeni, conjunctura geopolitică ne este favorabilă: Rusia - inamicul nostru din ultimii 200 de ani - e slăbită de imbecilitatea actului de a-i ataca pe fraţii ucraineni şi de sancţiuni. Dar, Renatik la Bălţi, Shor la Orhei şi Vlah la Comrat nu ne permit să ne relaxăm: ursul este încă foarte puternic, deşi buimăcit. Ursul bate în retragere pentru a-şi linge rănile cauzate de propria inepţie. 

Continuăm calea spre Europa: spre civilizaţie şi bunăstare, or tocmai aici şi acum avem nevoie de oameni cu mai multă experienţă decât cea de "manager", avem nevoie de oameni care au demonstrat că-şi pot stabili ţeluri şi atinge ţeluri. 

Idee n-am ce-i în capul filatului, dar pare că s-au copt premisele ca ţara asta să facă un nou salt calitativ, după ce şi-a stabilit priorităţie în Acordul de Asociere cu UE. Acum ne trebuie o femeie care să realizeze ceea ce au născut minţile bărbaţilor iluştri. (Feministele, îmi datoraţi o bere, sau ce aveţi voi pe acolo mai disponibil!)

Cu Maia la timona Cabinetului ne vom ameliora la maximum relaţiile cu donatorii, să nu uităm că ea a venit la minister de la Banca Mondială, iar liderii UE nu se vor zgârci la complimente. Moldoveni, am senzaţia că în sfârşit avem omul potrivit pentru locul potrivit. .... poate măcar de data asta facem ceva deştept şi noi?!...

În apărarea prostituţiei din Bălţi şi Orhei

Ce vă miră, fraţilor?! Eu de când vă spun că relaţia dintre politician şi electorat este asemenea relaţiei dintre bărbat şi femeie: reduc şi mai mult: dintre mascul şi femelă. Ia imaginaţi-vă acum 100 de mii de ani aşa o scenă: o femelă homo sapiens are de tranşat o dilemă: cu care mascul să meargă în tufarii din spatele peşterii: cu cel care îi propune o bucată de carne friptă sau cu cel care îi promite că îi va aduce un mamut?

 

Cineva deja a mâncat friptura şi doarme

Până vă gândiţi vin eu repede cu răspunsul din Biblie, e acela când Eva a acceptat ispita şarpelui „văzând că fructul este frumos şi bun de mâncat”. Ce îi e electoratului discursul despre idealuri şi valori, când el vede punga cu orez sau electrocasnice?!

Nu trebuie să ne facem iluzii: o mare parte din cetăţeanul moldovean este încă homo sovieticus – un ins leneş şi jegos – care aşteaptă ca cineva (statul sau businessmanul) să aibă grijă de viaţa sa. Acest cetăţean în schimb îşi vinde libertatea prin vot. Nu e ceva nou, tot aşa a venit la putere şi Hitler şi alţi dictatori. N-are nevoie şambala (aşa numea Nietzsche şi hinduismul plebea) de spiritual, de ideal, de scop măreţ. Prostimea se mulțumește cu satisfacerea primei trepte a piramidei lui Maslow.   

Nu reproşez nimănui nimic: orheienii şi bălţenii au devenit posesori prin cetăţenie a unui drept inerent democraţiei: dreptul de vot. Shor şi Usatîi au avut sarcina sau dorinţa de a acumula aceste drepturi pentru a pune mâna pe putere. Afacerea s-a realizat şi toată lumea e fericită.

Numai că după noaptea nunţii vine rutina zilnică – problemele cotidiene, care se retrag inocente pe perioada clipei de fericire, încep asediul chiar de a doua zi. Copiii electorali se transformă în cetăţeni cu probleme care trebuie hrăniţi şi îngrijiţi. Noianul de "planuri de realizat" începe să bată cu berbecii în ziduri şi acum toata ţara va fi cu ochii pe playboy-ii din Bălţi şi Orhei să vadă cum se vor descurca aceştia fără concerte şi pungi cu cadouri.

Ce mare fericire pe capul celorlalţi moldoveni care nu au încercat experienţe inedite în materie de administrare urbană. Primul exemplu de acest tip de politician playboy a fost Gaburici, care a dat chix în 100 de zile şi a declarat că „Eu sunt manager, nu-s politician”. Serios?! Poate când erai manager la Moldcell, ai adus compania aia de pe locul 2 pe locul 1? Nu? Apoi ce fel de manager?

În scurt timp ne vom putea avânta până la Comrat să vedem "realizările" găgăuzoaicei cu nume de român şi tare mă tem că nu va fi făcut nicio brânză în 100 de zile. 

 

Ce fel de manager este Renatik nu știu, dar master class-ul de management bancar demonstrat de Shor a lăsat perplexă o țară întreagă care a căscat o gură cât un miliard de dolari. Țopălăii din gașca de moraliști DA au scos în piața „toată țară” în scrâșnetul mâniet al lor. Aşa spun ei: „Noi reprezentăm poporul, ţara, noi suntem poporul!”

Închei cu o concluzie de pe facebook postată de o comunistă (care nu a redevenit primar de Soroca, chiar dacă a făcut câteva festivaluri de mirese şi nu a oprit apele din canalizare din Soroca să curgă în Nistrul străbun): „Poporului nostru îi plac poveştile, banii şi concertele”. „Pâine şi distracţii”. D-apoi asta încă de la Roma se trage. Vedeţi că moldovenii nu-şi uită obârşiile latine. Deci, de la Rîm de tragem şi suntem români şi punctum.

Da, mai sunt excepţiile sclifosite intelectualiceşti, dar, la general, poporul ista al nostru este atât de prost, încât numai un politician bleg (sau irosit ca Voronin şi Urechean şi Nantoi) nu poate să-l tragă pe sfoară. Şi nu trebuie mult: o bucată de elefant fript e de ajuns.