Ce vă miră, fraţilor?! Eu de când vă spun că relaţia dintre politician şi
electorat este asemenea relaţiei dintre bărbat şi femeie: reduc şi mai mult:
dintre mascul şi femelă. Ia imaginaţi-vă acum 100 de mii de ani aşa o scenă: o
femelă homo sapiens are de tranşat o dilemă: cu care mascul să meargă în
tufarii din spatele peşterii: cu cel care îi propune o bucată de carne friptă
sau cu cel care îi promite că îi va aduce un mamut?
 |
| Cineva deja a mâncat friptura şi doarme |
Până vă gândiţi vin eu repede cu răspunsul din Biblie, e acela când Eva a
acceptat ispita şarpelui „văzând că fructul este frumos şi bun de mâncat”. Ce
îi e electoratului discursul despre idealuri şi valori, când el vede punga cu
orez sau electrocasnice?!
Nu trebuie să ne facem iluzii: o mare parte din cetăţeanul moldovean este
încă homo sovieticus – un ins leneş şi jegos – care aşteaptă ca cineva (statul
sau businessmanul) să aibă grijă de viaţa sa. Acest cetăţean în schimb îşi
vinde libertatea prin vot. Nu e ceva nou, tot aşa a venit la putere şi Hitler
şi alţi dictatori. N-are nevoie şambala (aşa numea Nietzsche şi hinduismul
plebea) de spiritual, de ideal, de scop măreţ. Prostimea se mulțumește cu
satisfacerea primei trepte a piramidei lui Maslow.
Nu reproşez nimănui nimic: orheienii şi bălţenii au devenit posesori prin
cetăţenie a unui drept inerent democraţiei: dreptul de vot. Shor şi Usatîi au
avut sarcina sau dorinţa de a acumula aceste drepturi pentru a pune mâna pe
putere. Afacerea s-a realizat şi toată lumea e fericită.
Numai că după noaptea nunţii vine rutina zilnică – problemele cotidiene, care
se retrag inocente pe perioada clipei de fericire, încep asediul chiar de a
doua zi. Copiii electorali se transformă în cetăţeni cu probleme care trebuie
hrăniţi şi îngrijiţi. Noianul de "planuri de realizat" începe să bată cu berbecii în ziduri
şi acum toata ţara va fi cu ochii pe playboy-ii din Bălţi şi Orhei să vadă cum
se vor descurca aceştia fără concerte şi pungi cu cadouri.
Ce mare fericire pe capul celorlalţi moldoveni care nu au încercat
experienţe inedite în materie de administrare urbană. Primul exemplu de acest tip
de politician playboy a fost Gaburici, care a dat chix în 100 de zile şi a
declarat că „Eu sunt manager, nu-s politician”. Serios?! Poate când erai
manager la Moldcell, ai adus compania aia de pe locul 2 pe locul 1? Nu? Apoi ce
fel de manager?
În scurt timp ne vom putea avânta până la Comrat să vedem "realizările" găgăuzoaicei cu nume de român şi tare mă tem că nu va fi făcut nicio brânză în 100 de zile.
Ce fel de manager este Renatik nu știu, dar master class-ul de management
bancar demonstrat de Shor a lăsat perplexă o țară întreagă care a căscat o gură
cât un miliard de dolari. Țopălăii din gașca de moraliști DA au scos în piața „toată
țară” în scrâșnetul mâniet al lor. Aşa spun ei: „Noi reprezentăm poporul, ţara,
noi suntem poporul!”
Închei cu o concluzie de pe facebook postată de o comunistă (care nu a redevenit
primar de Soroca, chiar dacă a făcut câteva festivaluri de mirese şi nu a oprit apele din canalizare din Soroca să curgă în Nistrul străbun): „Poporului nostru îi plac poveştile, banii şi concertele”. „Pâine
şi distracţii”. D-apoi asta încă de la Roma se trage. Vedeţi că moldovenii
nu-şi uită obârşiile latine. Deci, de la Rîm de tragem şi suntem români şi
punctum.
Da, mai sunt excepţiile sclifosite intelectualiceşti, dar, la general, poporul ista al
nostru este atât de prost, încât numai un politician bleg (sau irosit ca
Voronin şi Urechean şi Nantoi) nu poate să-l tragă pe sfoară. Şi nu trebuie
mult: o bucată de elefant fript e de ajuns.
