 |
| În trib, deciziile sunt luate de bărbaţii în vârstă |
După ce în secolul XIX, Marx a redus religia la statutul de "opium pentru mase (popor)", iar Nietzsche "l-a ucis pe Dumnezeu", dând imediat vina pe colectivitate -- "noi l-am ucis" --, morala creştină intrinsecă religiei dominante în Europa a început să-şi facă şi ea valizele. S-a ajuns până la punctul în care activiştii de stânga din Germania (Clara Zetkin) să înceapă a flirta cu aşa-numita teorie a paharului de apă. Adică, "în comunism a face sex va fi la fel de simplu ca şi cum ai bea un pahar de apă". Organizaţiile de femei şi tineret ale partidelor social-democrate şi comuniste chiar au decis să nu mai aştepte instaurarea comunismului pentru practicarea acestui gen de relaţii "amoroase", trecând imediat la treabă.
Fenomenul l-a înfuriat pe Lenin, care a calificat teoria paharului de apă drept ne-marxistă, deci burgheză, şi, cel puţin în Uniunea Sovietică, sexul a fost anulat. Copiii în Uniunea Sovietică se năşteau din dragoste sub supravegherea şi îngrijirea statului, care îi prelua apoi pentru a-i transforma în octombrei, pionieri, komsomolişti şi comunişti.
Da, după abolirea moralei creştine, Partidul Comunist al URSS reuşea să impună cetăţenilor să ducă un mod de viaţă moral. Împrumutând multe idei de la creştinism, în comunismul sovietic nimeni nu punea la îndoială veridicitatea sintagmei "bărbatul este capul femeii, iar capul bărbatului este Partidul Comunist". (Cf. Sf. Ap. Pavel în Cor. 11:3 "Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu". )
Totul mergea într-o veselie, până în 1991, când Uniunea Sovietică a fost învinsă de capitalişti, iar în 1994, R. Moldova îşi adopta o Constituţie liberală, deci burgheză, care interzice oficializarea oricărei ideologii şi proclamă regimul economic ca fiind bazat pe economia de piaţă, un eufemism pentru capitalism. Societatea moldovenească a intrat în faza numită de sociologi "anomie" -- valorile vechi nu mai sunt valabile, statul a renunţat să le impună, iar alte valori înca nu erau elaborate şi deci nici interiorizate. Unii puţini au găsit drept potrivită ideologia creştină pentru ghidaj spiritual.
Plana şi încă mai planează însă asupra societăţii problema pauperizării pe care fiecare trebuia s-o rezolve individual. Descurcăreţii au profitat de pe urma campaniei de privatizare, mulţi au devenit muncitori migranţi şi mai mulţi nu au avut de ales şi au trebuit să se descurce cu resursele oferite de realităţile moldoveneşti.
La 25 de ani de la declararea Independenţei, se pot trage concluzii despre evoluţia societăţii moldoveneşti. Nu mai este valabil că provincia moldovenească este patriarhală: întreaga societate este individualistă. Moldovenii şi moldovencele nu se mai conduc de opiniile unui altuia semnificativ (părinte, religie, partid) în comportament, ci de legea statului pe care e suficient să n-o încalce.
Valorile tradiţionaliste, colectiviste, conservatoare s-au devalizat pentru mulţi, iar faptul că femeile insistă să intre şi să activeze în politică este o realitate. Autonomia găgăuză, privită de mulţi ca regiunea cea mai tradiţionalistă, este condusă de o femeie. În alegerile din 2015 pentru fotoliul de primar al capitalei s-au luptat un bărbat şi o femeie, şi la fel acum în turul doi de scrutin prezidenţial. Pentru moldoveanul şi moldoveanca moderni nu mai contează dimensiunile morale individuale ale candidaţilor: ce religie au, ce status matrimonial, dacă au copii. Ceea ce contează este performanţa profesională, integritatea de birocrat şi orientarea geopolitică.
Percepţia mea la această etapă este că R. Moldova a reuşit să devină din punct de vedere ideologic o ţară capitalistă, occidentală şi valorile de care se ghidează societatea sunt specific liberale şi individualiste: nu mai contează vârsta, sexul, religia, tribul, comunitatea (rurală). Locul în societate este conferit de performanţa profesională (carieră), înzestrarea înnăscută (talentul/charisma) şi studii (educaţie). Ia priviţi televiziunile moldoveneşti şi veţi vedea că eroii acestei perioade sunt antreprenorul (a făcut bani pentru el şi îi ajută pe alţii să facă bani), artistul (te ajută să-ţi gestionezi frământările psihice) şi X-ologul (explică ce se întâmplă cu individul şi societatea şi-i sfătuieşte). Oare nu din rândurile acestor categorii sociale îşi edifică societatea moldovenească elita politică?!
Se poate discuta despre metehnele individualismului în capitalism, dar nu acesta a fost scopul. Drumul acesta a fost parcurs mai înainte şi mai repede de alte societăţi ex-comuniste din Europa de Est şi iată-ne şi pe noi ajunşi aicea.
