Dificultăţile moldovenilor cu Decalogul

Nevestele oamenilor de rând (...)
sunt în cea mai mare parte desfrânate.
Unele beau acasă mult vin...

Dimitrie Cantemir,

"Descriptio Moldaviae"

Jurnalistul irlandez Oliver Goldsmith scrie la 1762 romanul epistolar (era la modă atunci acest gen) "Cetăţeanul Lumii", în care inserează o mică povestioară în capitolul 31 sau 32 (depinde de ediţie).

Oliver Goldsmith

Istorioara nu poate pretinde la autenticitate, dar eu o voi relata pe scurt pentru a o trata apoi alegoric. Deci, se vorbeşte despre un trib tătar care ar avea obiceiul de a cumpăra ciuperci (de la ruşi) pentru a face din ele o zeamă, care, bând-o, le dădea halicinaţii. E clar: narcoticele nu au fost descoperite în secolul trecut. 

Problema e că nu orice tătar îşi permitea să compere aceste ciuperci, ci doar nobilimea, elita, cum ar veni. Iar "oamenii de rând", pentru a se bucura şi ei de plăcutele fantasmagorii, plasau vase de lemn pentru a colecta urina narcotizată, când femeile şi bărbaţii "aristocraţi" ieşeau afară să se uşureze. Acea vlagă nu ceda cu nimic în calitate fierbăturii de ciuperci iniţiale, pretinde Goldsmith.

... Noi vom afla mai târziu care a fost motivul divorţului de vedeta TV, aşa cum am aflat despre motivele divorţului altui mare om din elita politică chişinăuiană. Eu nu mă grăbesc, deoarece Iisus a spus că totul va ieşi la iveală.     

Ceea ce vreau să spun este că: dacă elita acestei ţări demonstrează un astfel de comportament, ce putem zice de prostime, care, după cum am văzut la Goldsmith, este gata să bea urină? Adică, să facă scârboşenii şi mai mari.    

Nişte ipocriţi, membrii acestei societăţi moldave. Se jură în biserică ca vor fi împreună toată viaţa, peste cinci luni se răzgândesc. Alţii peste 20 de ani se răzgândesc. Şi exact fix aşa se comportă şi Divinitatea cu ei: nu-i lasă să moară de foame, dar îi ţine la limită în sărăcie şi ignoranţă: poate se vor trezi. 

Occidentul (de la Grecia antică la protestanţii din SUA), musulmanii, chinezii şi indienii rămân civilizaţiile puternice ale acestei lumi. Ce au făcut ei diferit de ortodocşi? Şi-au luat în serios filosofii, teologii şi moraliştii. Morala occidentală este de neconceput fără preceptele creştine pentru că se bazează pe acestea.

Noi moldovenii suntem nişte superficiali. Nu, că fiecare în parte este foarte curat şi sfânt şi moral, numai că iată că la nivel general, societal, cam dăm chix. Când nu ne vede nimeni, îl anulăm pe Dumnezeu, deşi în sondaje plasăm Biserica drept cea mai credibilă instituţie.

Fără etică e imposibilă încrederea reciprocă între membrii societăţii, iar fără încredere reciprocă este imposibilă prosperarea economică a societăţii. 

Lanţul vicios totuşi poate fi rupt! Dacă fiecare în parte îşi va propune să devină mai bun şi-şi va dezvolta un instrument de depistare a ipocriţilor. De exemplu, omul care nu se teme de pedeapsa divină, nu se va teme nici să încalce jurământul, obligaţia, înţelegerea, acordul, contractul. Iată de ce are sens cunoaşterea atitudinii faţă de Divinitate a aproapelui. Ca să ştiu cum să te tratez. Până acum acest detector a funcţionat perfect.

Citeşte şi:   Ce a dorit de fapt femeia lui Lot?

Cum să trăieşti printre savoci

Daniel Lachi: 99 de cumătri nu ştiu "Tatăl Nostru..." (6)

Cum să trăieşti printre savoci

Imaturitatea este incapacitatea 

de a folosi propria inteligenţă

 fără îndrumarea altuia. 

Kant 

Asociaţia Sociologilor şi Demografilor a publicat zilele acestea rezultatele unui sondaj de opinie de unde eu îmi fac o singură concluzie: moldovenii sunt un popor de savoci şi... deja... trebuie abordaţi ca atare. (Pentru românii din România explic că "savok" este un cuvânt rusesc care semnifică "om sovietic" şi conotează "sclav al statului-partid", persoană care doar munceşte şi se înmulţeşte, gândirea lăsând-o pe seama partidului, statului, politicienilor). 

Şi cifrele sunt de-a dreptul devastatoare!

(R) .mondonews.ro

Iată, spre exemplu, întrebaţi de ce clasă socială aparţin, 72,2% răspund: aproape de mediu, scăzut şi foarte scăzut. La clasa medie se înscriu aproape 22% din respondenţi. 

Mai mult, aproape jumătate consideră că economia de piaţă -- renumitul eufemism pentru capitalism şi spirit antreprenorial -- nu este viabilă pentru R. Moldova. 

Aproape 90% ar vrea ca statul să fie acela care să le caute/dea de lucru şi 3/4 vor ca statul să stabilească preţurile la produsele alimentare. 

Deci, prostia, care cel mai des merge mână-n mână cu sărăcia, este abominabilă!

Dar ia să vedem, poate moldovenii aceştia încearcă să facă ceva pentru a ieşi din sărăcie, de exemplu să dorească să vină mai multe companii străine care să le creeze locuri de muncă? Nu!!! Nici aşa!!! Aproape 40% nu ştiu dacă firmele străine dăunează sau ajută economia moldovenească, iar peste o treime consideră că dăunează!!!

Dar poate aceşti moldoveni caută apropiere de vreun centru geopolitic care i ajută să iasă din sărăcie-prostie, cum ar fi Uniunea Europeană, Occidentul, care investesc de ani buni în ţara asta a lor? Apropierea de UE este dorită de 38,6%, iar de Rusia -- de 43%. 

Fireşte că propaganda TV rusească are o mare influenţă asupra mentalităţii plebei moldovene, dar nimeni nu te impune s-o priveşti. Sondajul acestea îmi arată un popor nu doar debusolat, dar imbecil, cretin, incapabil de a-şi lua soarta în propriile mâini. Nu doar incapabil dar şi nedoritor. Ceea ce doreşte majoritatea societăţii moldoveneşti este ca altcineva -- de cele mai dese ori statul sau politicianul -- să-i rezolve problemele. 

Ce demonstraţie ne mai trebuie că este un popor cu mentalitate de sclav, din care Uniunea Sovietică nu numai că nu a ieşit, dar huzureşte?! Şi iată de ce minciunile politicienilor şi orice fel de manipulare pică pe astfel de creiere ca pe un sol fertil. Iată de ce pachetul cu orez la votare îşi face efectul: sclavul se vinde pentru mâncare. Şi protecţie.

Întrebarea nu este dacă este moral să manipulezi această turmă. Ea se vrea manipulată. Fiind imatură, ei îi plac poveştile. Sentinţa e: cine o va putea "vrăji" mai bine, va avea mai mult de câştigat.   

Trăim înconjuraţi de o societate moldovenească nu doar deviată, ci dementă de-a binelea! Eu aş vrea să pot să demonstrez contrariul!

De aceea, în aceste alegeri prezidenţiale -- am mai spus -- femeile nu au ce căuta. Maia nu are şanse: 62,7% consideră că preşedintele trebuie să fie bărbat şi doar 15,1 % acceptă o femeie. Savocii sunt patriarhali, conservatori, tradiţionalişti, reticenţi la nou. 

De aceea în aceste alegeri, aspectul exterior al candidatului are incontestabil o mai mare pondere decât orice platformă, oricât de faină. Inclusiv din cauză că peste 2/3 se interesează puţin sau deloc de politică, adică, pe înţelesul filosofilor antici sunt idioţi.

Am scris şi anterior: terenul pentru instaurarea unei dictaturi în Moldova este pregătit în mentalul majorităţii: ea vrea un tătuc care s-o violenteze, dar şi, câteodată, s-o mai mângâie, să-i mai asculte "marile ei probleme", care pot fi reduse la una: incapacitatea imatură de a se face individual responsabil de soarta şi fericirea proprie. 

Şi la aşa popor, aşa citat, tot din Kant: "Dacă un om se transformă în vierme, nu trebuie să se plângă când este strivit".

Prezidenţialele moldoveneşti privite de pe Lună

Tot mai mulţi părerologi împărtăşesc senzaţia că în turul doi se vor confrunta Lupu cu Dodon şi Dodon va fi perdantul. Acest Dodon întotdeauna pierde, să ne amintim de alegerile din 2011 cu Chirtoacă. 

Eu pentru mancurţi am puţine simpatii (mai ales că suntem de-o vârstă, din raioane megieşe şi din familii de învăţători săteşti), dar nu pot să nu remarc talentul lui Igor de a trage pe sfoară ruşii. Aceştia (ex-KGB-ul) tot îi dau bani că poate va ajunge şi el ceva mai mult decât lider de partid de opoziţie, dar în alegeri libere -- nu ca acelea cu care se obişnuiesc ruşii să le facă în ţara lor -- Dodon nu poate ajunge decât cel mult pe locul 2. 

Dar cel mai impresionant mi se pare talentul lui Igor de a trage pe sfoară ruşii din R. Moldova, care îşi pun speranţe în el. Iar speranţa ruşilor din Moldova este declararea rusei ca limbă oficială. Ceea ce înseamnă pentru românofoni trimiterea la origine a eforturilor de renaştere naţională, cu rotirea contingentă a lui Ştefan cel Mare, Eminescu şi Vieru în mormintele lor.  

Pe Maia îi mai uşor de-o luat hermeneutic. Recunosc am avut imboldul de a o asculta la TV: ia să vedem ce vrea femeia asta? Şi după trei minute întind mâna după scoci, să-mi lipesc pleoapele de frunte (priviţi Tom şi Jerry?) Tot ce vrea Maia e să lupte cu corupţia. Dar, ia arată-mi măcar un politician care să nu!

Pe lângă faptul că Maia este candidatul deghizat al PLDM, sau ce a mai rămas din acesta -- nu o spun eu ci liderul Popularilor Europeni, Daul --, acest scrutin este perceput de Maia şi ca răspuns la întrebarea existenţială a unei femei care nu a reuşit să facă în viaţă ceea face şi cea mai proastă ţărancă din codrii Moldovei: o familie şi un copil. Deci, eu rămân stupefiat cum oameni intelectuali din Chişinău (jurnaliste, profesori, doctori) se lasă duşi de nas de năzuinţele vădit personale şi subiective ale acestui candidat.

Dar cel mai clar în aceste alegeri prezidenţiale a devenit scopul lui Andrei Năstase, după un an jumate de minciuni sfruntate despre miliard. Graţierea, hai să zic, "oamenilor de afaceri" fugiţi de justiţie în Gemania şi reîntoarcerea ţării către ei. Deja despre legăturile cu mafia şi KGB-ul ruseşti (dar care e diferenţa?) au scris mai mulţi. 

... Şi da, de pe Lună alegerile moldoveneşti se văd ca un leş în care colcăie un ghem de viermi. Şi nu că aşa, dar unii din aceşti viermi susţin alţi viermi şi urăsc de moarte pe şi mai alţi viermi, care nu au simpatii pentru viermii susţinuţi de primii viermi. 

De aceea cifra de 15 000 de semnături s-a dovedit ideală, pentru că 8 viermi nici nu le-au putut aduna. Ideală este şi campania electorală de o lună: dacă tot trebuie să trecem prin acest exerciţiu ecoeurant, e bine că nu durează prea mult.   
  
       

De ce i-a furat Rahela idolii lui Laban?

Iar Laban, ducându-se să-şi tundă oile, 

Rahila a furat idolii tatălui său...

"Dar la cine vei găsi idolii tăi, 

acela nu va mai trăi. 

Caută de faţă cu rudele noastre 

şi ia tot ce vei găsi al tău la mine!" 

Iacov însă nu ştia că Rahila, 

femeia sa, îi furase.

(Fac. 31: 19-32)

  

S-ar părea că, având un stat mic şi slab, nu ar fi neapărat necesar ca noi, moldovenii, să avem „duşmani naturali”, să fim în ceartă cu alte ţări. Dar, nu. Unicul duşman al nostru la ora actuală este nimeni altcineva decât Rusia lui Putin. E suficient să te întrebi: cine ne pune embargouri, cine îşi ţine armata pe teritoriul nostru, cine susţine separatiştii noştri şi cine se implică în treburile noastre interne şi în politica noastră?

Lista continuă cu: cine insistă să-şi spună cuvântul atunci când e vorba de istoria noastră, limba noastră şi cursul nostru istoric? Răspunsul e acelaşi: Rusia lui Putin. Te-ai putea întreba: de unde atâta grijă pentru un popor atât de puţin numeros şi foarte sărac? Răspunsul este valabil timp de două decenii: Rusia lui Putin încă îşi caută un rost pe această planetă şi este frământată de un zdruncinător complex de inferioritate. De aceea ea nu va pregeta să-şi bage nasul oriunde SUA nu sunt (prea) interesate, vezi Siria.

De la Moscova R. Moldova nu cred că este văzută mai mult decât un popor de aborigeni, de unde şi apariţia apetitului de colonizare din partea Kremlinului. Sau cel puţin de la noi se aşteaptă o atitudine docilă asemenea vasalităţii armene sau belaruse.

Poate chiar dacă plebea moldovenească şi ar agrea în veselie acest statut de sclav, să zicem, contra gaze ieftine, această ţară are o elită, care de aia şi e elită pentru a-şi impune maselor viziunile.

Or, această elită moldovenească nu poate lesne să uite deportările din anii ’40. Urmate apoi de o crâncenă politică de deznaţionalizare, prin care sovieticii au încercat să scoată moldovenismul (românismul) şi religiozitatea din noi. Fără succes totuşi, pentru că imediat ce s-a ivit ocazia, cum numai am simţit că ursul dă semne de slăbiciune, ne-am şi declarat imediat independenţa. La trei zile după ce a făcut-o Ucraina. Ca să fim mai siguri.

Fără succes, pentru că şi-a dovedit rezilienţa cultura noastră. Elita noastră intelectuală din anii ’50 -- scriitorii şi profesorii de limbă şi literatură moldovenească – au reuşit să tragă pe sfoară zbirii-cenzori sovietici şi aceşti ultimii le-au permis să publice operele clasicilor noştri: de la cronicari la Eminescu. De aceea românii din România au dreptate când observă că basarabenii vorbesc o limbă arhaicizată: la aceasta ni s-a permis să avem acces, aceasta era predată în şcoală, cu aceasta ne-am format şi ne-am menţinut. La moment de restrişte, clasicii noştri şi-au demonstrat eficienţa: nu ne-au lăsat să dispărem ca popor.

Că Rusia lui Putin ne vrea înglobaţi în „lumea rusă” – un proiect civilizaţional, de altfel --, ne vrea aborigeni ne-civilizaţi printr-o cultură scrisă, această atitudine de superioritate a unui stat mai puternic milităreşte şi mai bogat e de înţeles. Poate şi şudrele mancurtizate moldovene şi o acceptă cu muzica, talk-show-urile şi filmele ei. Dar, când vine vorba de elita intelectuală – de la care se inspiră cea politică --, lucrurile se împotmolesc. Nimeni nu neagă că ruşii au o cultură valoroasă, dar noi o avem pe a noastră. Nu pot fi uitate deportările. Ele sunt holocaustul nostru.

Să mergem acum în antichitatea biblică a Rahelei şi a lui Iacov. Că Laban era idolatru nu e mare scofală, aşa era moda atunci în Mesopotamia şi în toată lumea. Idolii lui Laban puteau fi nişte statuete reprezentând zei din panteonul babilonean, dar eu mai degrabă înclin să cred că erau nişte zei de-ai casei, de genul penaţilor la romani. Formându-se în familia lui Laban, nu putem exclude că Rahela încă nu s-a convertit pe deplin la religia monoteistă a lui Iacob şi, îngrijorată de eventualele pericole în noua sa viaţă în Canaan, ea a decis să-şi ia cu ea idolii pentru a se bucura de protecţia lor în noile circumstanţe.

Şi apoi nu face de exclus şi o banală dorinţă feminină de răzbunare pe tatăl-despot care a ţinut-o atâta timp departe de „materializarea” dragostei pentru Iacov şi a „strecurat-o” pe Lia în „camera de taină” în noaptea nupţială. 

Că idolii reprezentau ceva important pentru Laban o înţelegem din îngrijorarea lui Iacov care îi spune că va ucide pe oricine din ai săi, dacă la el sau ea vor fi găsite statuetele. Pentru valorile spirituale – religioase şi culturale – oamenii merg la moarte, vezi actele de martiriu sau arderea pe rug a lui Giordano Bruno.

În cazul nostru al basarabenilor, Capra cu trei iezi şi Chiriţele lui Alecsandri ne-au păstrat spiritualitatea şi ne împiedică acum să acceptăm orbeşte influenţele civilizaţionale şi politice din exterior. Şi da, tancurile pot ucide câţiva purtători de cultură, dar cultura în sine rămâne intactă. Nu mai are sens să arzi azi cărţile pe rug, deoarece ele deja sunt pe internet.

Punând cele scrise mai sus în contextul prezidenţialelor, voi remarca faptul că la acest scrutin vom vedea şi vom putea cuantifica câţi cetăţeni moldoveni sunt gata să-şi vândă libertatea culturală pe gaze naturale „ieftine” şi câţi din ei au interiorizat ideea de a dori ca ei să fie stăpâni la ei în ţară.  

Ce a dorit de fapt femeia lui Lot?

Femeia lui Lot însă 

s-a uitat înapoi 

şi s-a prefăcut 

în stâlp de sare. 

(Fac. 19:26)

O, structuraliştii -- inamicii mei! De unde vă ştiu atât de bine? Deoarece am fost şi eu ca voi. Am fost CU voi. Toate lucrurile aranjate pe policioare, totul ordonat unui sistem. Fără salturi dialectice. Fără schimbări istorice rapide. Totul este predictibil şi ceea ce iese din standarde este supus oprobriului. Frica de necunoscut este atenuată de "bună organizare" a lucrurilor. Totul pare bine şi frumos, numai că voi aveţi un handicap: voi nu sunteţi pregătiţi pentru viitor, dar viitorul se transformă în prezent, fără să vă întrebe. Şi, da, viitorul are imanent ceea de ce vă temeţi voi cel mai mult -- necunoscutul. 

Anume din această cauză eu am trecut în tabăra funcţionaliştilor: ei nu se tem de necunoscutul viitorului deoarece ei creează acest viitor. Ei zic că merită să i se dea formă doar acelui lucru/obiect care este funcţional, care aduce folos, care este utilitar şi comportă ustensilitate. 

Bocetul se transformă în răget de bleg. Platon, prin gura lui Socrate, încă acum 23 de secole povestea Mitul Cavernei -- "oamenii ceea erau cu picioarele şi gâtul în lanţuri încă din copilărie" -- şi acest mit nu-şi pierde din actualitate. 

După ieşirea din Uniunea Sovietică în 1991, care până la sfârşitul acelui an s-a şi destrămat, blegii moldoveni au început a boci acel stat defunct şi peste trei ani au votat masiv pentru agrarieni. Apoi, în 2001 -- pentru comunişti. "Nu vreau să renunţ la lanţuri, nu vreau să mă scoateţi din peşteră. M-am deprins aici. Şi apoi se mai dau premii celor care mai bine prezic cum se vor perinda umbrele pe perete". 

Apoi, odată bocită bine Uniunea Sovietică, blegii au trecut la bocirea industriei şi colhozurilor din RSS Moldovenească. Că iată totul se desfiinţează şi se fură!

Acum, mai nou, au început să bocească satul moldovenesc. Că dispare. Că pleacă lumea. Aşa vă trebuie dacă sunteţi structuralişti. Ideologia voastră nu presupune adaptare, dar istoria, progresul acesteia, nu are timp să vă aştepte să vă veniţi voi în fire. URSS a dispărut pentru că nu era funcţională. Fabricile şi uzinele au dispărut deoarece ceea ce produceau ele nu trebuia numănui şi satele dispar pentru că nu au locuri de muncă. Şi pentru că Moldova se urbanizează-modernizează. Ce propuneţi, voi structuraliştilor-conservatori, să facem? Să luăm bani din bugetul comun numai să menţinem satul? Sau şcolile cu 3 copii şi 30 de învăţători bătrâni? Să am pardon, dar voi nu numai că sunteţi proşti manageri, voi mergeţi împotriva bunului simţ! 

După bocet, business planning. Acum a venit timpul să întreb dacă nu simţiţi o incomoditate, aşa, mergând înainte cu spatele? Poate vă întoarceţi să vedeţi pe unde călcaţi? Poate scrutaţi zările să vedeţi clar unde vă duceţi? Poate vă schiţaţi un plan despre ce faceţi mai departe? Poate ne apucăm de planificat împreună -- toată societatea -- viitorul? Nu de alta, el oricum vine, fără să ne întrebe, dar zic şi eu poate ne pregătim cumva? 

Ce facem cu trecutul? Li-l lăsăm istoricilor să-l pună în lucrări ştiinţifice. Ce facem cu industria? Ceea ce nu dă venit, desfiinţăm, vindem, reorganizăm. Ce facem cu satul natal şi iubit? Îl lăsăm să moară şi ne concentrăm la oraşe. Cine se va ocupa de agricultură? Câteva întreprinderi mari, iar masa de oameni eventual intrată în şomaj poate fi încadrată în câmpul muncii în alte sfere ale economiei, dar mulţi din ei deja pleacă la muncă peste hotare. 

Ceea ce e pozitiv este că tot mai mulţi moldoveni decid să-şi ia vieţile în propriile mâini şi nu mai aşteaptă soluţii pentru viaţa personală de la stat. 

Iar dacă în acest secol, din cauza acestor procese Republica Moldova va dispărea ca stat, ce să-i faci? Mâna nevăzută a capitalismului o va face. Asta, bineînţeles, dacă nu ne vor ataca barbarii din est şi vom avea posibilitatea de a ne dezvolta în voie, firesc, de la sine.  

Dacă rezistăm puterii de gravitaţie a Rusiei şi ne menţinem orbitând în jurul Uniunii Europene, nu ne-a mai rămas mult pentru a deveni o societate modernă. Mai avem de înlăturat sărăcia, iar metoda este cunoscută de demult -- munca. Deja cunosc mulţi moldoveni care lucrează două luni în UE şi una se odihnesc acasă. După ieşirea din UE a Marii Britanii, şansele ţărilor care vor să facă parte din UE au sporit. Deci, trebuie să rezistăm ispitei de a deveni Crimee şi/sau Transnistrie .   

Mersul cu spatele înainte este iraţional, iar privirea înapoi, după cum ne arată istoria biblică a lui Lot, poate fi interpretată şi ca imorală. Adică este o încălcare a poruncii divine. Doar i-a spus Dumnezeu familiei lui Lot să nu se uite la nimicirea Sodomei. Iată că soţia sa nu a rezistat. Să fie vorba de banal de renumita curiozitate femeiască? De regret pentru averile lăsate, pentru traiul în "minunatul" oraş al desfrânaţilor?

Trecutul este pentru concluzii, viitorul aşteaptă să fie valorificat.

Citeşte şi: 

Frământaţi între Epoca de Aur şi Noul Ierusalim