Hegel

“Truth in philosophy means that concept and external reality correspond.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

“Poverty in itself does not make men into a rabble; a rabble is created only when there is joined to poverty
a disposition of mind, an inner indignation against the rich, against society, against the government.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

“When liberty is mentioned, we must always be careful to observe whether it is not really the assertion of 
private interests which is thereby designated.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

“To be free is nothing, to become free is everything.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

“Only one man ever understood me, and he didn't understand me.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

“The state of man's mind, or the elementary phase of mind which he so far possesses, conforms precisely to
the state of the world as he so far views it.”
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

The courage of the truth is the first condition of philosophic study.
-- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831)

As the essence of Matter is Gravity, so, on the other
hand, we may affirm that the substance, the essence of Spirit is
Freedom.
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

It is a result of speculative Philosophy that Freedom is the sole truth of Spirit.
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

Eastern nations knew only that one is free; the Greek and Roman world only that some are free;
while we know that all men absolutely (man as man) are free
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

A World-historical individual is not so unwise as to indulge a
variety of wishes to divide his regards. He is devoted to the One
Aim, regardless of all else. It is even possible that such men may
treat other great, even sacred interests, inconsiderately; conduct
which is indeed obnoxious to moral reprehension.
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

Thus the question would arise: What is the material in which the Ideal of Reason is
wrought out? The primary answer would be — Personality itself — human desires — 
Subjectivity generally.
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

The State is the Idea of Spirit in the external manifestation of
human Will and its Freedom.
-- G.W.F. Hegel, The Philosophy of History

Epictetus

Some things are in our control and others not. Things in our control

are opinion, pursuit, desire, aversion, and, in a word, whatever are

our own actions. Things not in our control are body, property, reputation,

command, and, in one word, whatever are not our own actions.

-- Epictetus, Enchiridion (55-135b.c.)







Through this kinship with the flesh, some of us inclining to it

become like wolves, faithless and treacherous and mischievous: some

become like lions, savage and untamed; but the greater part of us

become foxes and other worse animals. For what else is a slanderer and

a malignant man than a fox, or some other more wretched and meaner

animal? See, then, and take

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)







For it is always true that to whatever point the perfecting of anything

leads us, progress is an approach toward this point.

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)







Because the gods

have given the vine, or wheat, we sacrifice to them: but because

they have produced in the human mind that fruit by which they designed

to show us the truth which relates to happiness, shall we not thank

God for this?

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)







From everything which is or happens in the world, it is easy to

praise Providence, if a man possesses these two qualities, the faculty

of seeing what belongs and happens to all persons and things, and a

grateful disposition. If he does not possess these two qualities,

one man will not see the use of things which are and which happen;

another will not be thankful for them, even if he does know them.

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)







But God has introduced man to be a

spectator of God and of His works; and not only a spectator of them,

but an interpreter. For this reason it is shameful for man to begin

and to end where irrational animals do, but rather he ought to begin

where they begin, and to end where nature ends in us; and nature

ends in contemplation and understanding, in a way of life

conformable to nature. Take care then not to die without having been

spectators of these things.

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)







For what is the end proposed in reasoning?

To establish true propositions, to remove the false, to withhold

assent from those which are not plain.

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)










where a man is against his will, there he is in prison.

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)










for as to intelligence you are not inferior to

the gods nor less; for the magnitude of intelligence is not measured

by length nor yet by height, but by thoughts.

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)










I do not care. "I

will show you that I am master." You cannot do that. Zeus has set me

free: do you think that he intended to allow his own son to be

enslaved?

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)










Epaphroditus had a shoemaker whom he sold because he was good for

nothing. This fellow by some good luck was bought by one of Caesar's

men, and became Caesar's shoemaker. You should have seen what

respect Epaphroditus paid to him: "How does the good Felicion do, I

pray?" Then if any of us asked, "What is master doing?" the answer "He

is consulting about something with Felicion." Had he not sold the

man as good for nothing? Who then made him wise all at once? This is

an instance of valuing something else than the things which depend

on the will.

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)










What then is education? Education is the learning how to adapt the

natural precognitions to the particular things conformably to

nature; and then to distinguish that of things some are in our

power, but others are not; in our power are will and all acts which

depend on the will; things not in our power are the body, the parts of

the body, possessions, parents, brothers, children, country, and,

generally, all with whom we live in society.

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)










Not death is evil, but a shameful death.

Confidence then ought to be employed against death, and caution

against the fear of death. But now we do the contrary, and employ

against death the attempt to escape; and to our opinion about it we

employ carelessness, rashness and indifference. These things

Socrates properly used to call "tragic masks"; for as to children

masks appear terrible and fearful from inexperience, we also are

affected in like manner by events for no other reason than children

are by masks. For what is a child? Ignorance. What is a child? Want of

knowledge. For when a child knows these things, he is in no way

inferior to us. What is death? A "tragic mask." Turn it and examine

it. See, it does not bite. The poor body must be separated from the

spirit either now or later, as it was separated from it before. Why,

then, are you troubled, if it be separated now? for if it is not

separated now, it will be separated afterward. Why? That the period of

the universe may be completed, for it has need of the present, and

of the future, and of the past. What is pain? A mask. Turn it and

examine it. The poor flesh is moved roughly, then, on the contrary,

smoothly. If this does not satisfy you, the door is open: if it

does, bear. For the door ought to be open for all occasions; and so we

have no trouble.

What then is the fruit of these opinions? It is that which ought

to he the most noble and the most becoming to those who are really

educated, release from perturbation, release from fear, freedom. For

in these matters we must not believe the many, who say that free

persons only ought to be educated, but we should rather believe the

philosophers, who say that the educated only are free.

-- Epictetus, The Discourses (55-135b.c.)

Cum chivernisim supărarea Rusiei pe moldoveni

Atunci când establishmentul de la Chișinău declară că vrea relații de paritate, de la egal la egal, cu Rusia, volens-nolens pune sare pe rana vanității rănite a acestei țări. Or, Kremlinul, de la o așa țărișoară ca Moldova, nu poate accepta -- psihologic -- relații de paritate, el vrea relație de genul stăpân-serv. 

Săptămâna aceasta a avut loc o conferința a liderilor rus, turc și iranian, la care aceștia probabil s-au înțeles câți arabi sirieni să mai ucidă perșii șiiți, turcii suniți și... rușii ortodocși. Faptul că niciun lider occidental nu a asistat la acea conferință ne face să înțelegem că marile puteri lasă chestiunea siriană să fie tranșată de puteri regionale ca Turcia și Iran și, mai nou, Rusia. 

Asta a devenit Rusia: putere regională, după ce a fost alungată din clubul elitar global G8, pentru că invadat Ucraina în 2014. Și tot săptămâna aceasta a devenit cunoscută o nouă înfrângere a Rusiei pe dimensiunea spirituală: patriarhia de la Constantinopol recunoaște autocefalia (citește:  independența față de patriarhia moscovită) bisericii ortodoxe din Ucraina. 

Și tot săptămâna aceasta s-a relatat despre proteste în Rusia din cauza majorări vârstei de pensionare. Ceva nociv se întâmplă pe dimensiunea relației amoroase dintre liderul rus și poporul rus. Acest popor a acceptat chiar și moftul lui Putin de a le ucide bărbații în estul Ucrainei și în Siria -- la urma urmei, care e scopul militarilor? În majoritratea sa poporul rus vede în aceste războaie procesul de ”ridicare a Rusiei din genunchi”. 

Războaie de contropire nu-și permite să ducă oricine. Soldații americani luptă în Irak și Afganistan, dar din acest motiv cetățenii SUA nu plătesc cu renunțare la facilități sociale. Încă mai rămâne să vedem cum va evolua acest ”contract” dintre ruși și Putin: libertăți politice contra facilități sociale, dar vedem că banii din gaz-petrol s-au terminat. Obrazul subțire cu chimir gros se ține, parcă așa era zicala.   

Establishmentul de la Chișinău și-a făcut opțiunea pro-occidentală încă hăt în 1991, deși nu a trâmbițat îndesat pe asta. Nu poți uita că acest stat de care vrei să te îndepărtezi își ține armata pe teritoriul tău și-ți furnizează gazele naturale. 

Elita moldovenească a luat mai degrabă această decizie din instinct: nu te raliezi looserilor, ci învingătorilor. Capitalismul și democrația s-au dovedit mai efective decât marxismul și dictatura unui singur partid. 

Problema cu apogeul unei civilizații care-i? După el urmează perioada de dezintegrare. Imperiul Roman s-a prăbușit în 300 de ani, după ce Traian a cucerit Dacia. Imperiul Bizantin -- în o mie de ani, după ce împăratul Iustinian a interzis școlile filosofice. Rusia și-a atins apogeul în anii 60 ai sec. XX -- primul om în cosmos, bomba cu hidrogen, primăvara hrușciovistă. Îi greu de prezis în cât timp va ajunge Rusia la nivelul unei țări din lumea a treia ca Pakistanul sau India, care tot au arme nucleare. Dar e și mai greu de constatat că Rusia ar fi în ascensiune.    

Rusia acum este un animal rănit și strâns în ungher și se știe că în așa situație psihicul cedează mai ușor și liderul acestei țări se poate deda la acțiuni nesăbuite. Deja se dedă. Nu noi, moldovenii, vom fi cei care îi vor aplica ultima lovitură fatală acestui animal, ceea ce trebuie să facem noi este să nu ne lăsam afectați de repercursiunile procesului de prăbușire a acestei țări. Într-un cuvânt: să sporim viteza de apropiere de Occident (citește: Washington) că din altă parte nu putem aștepta izbăvire. 

Că în lumea actuală nu poți s-o faci pe grozavul de unul singur, ci trebuie să fii de partea cuiva, o știu și așa țări bogate ca Norvegia și Liechtensteinul. Că valorile occidentale sunt durabile o demonstrează experiența Japoniei, Coreii de Sud și Israelului. 

Luna aceasta la Chișinău se așteaptă un forum religios la care președintele pro-rus se va alătura corului de critici ai valorilor occidentale. Ei cum, al valorilor? Al unei singure valori: neimplicarea statului în viața sexuală a cetățeanului. Nu zicea Iisus unde-i comoara ta acolo-i și inima ta? Și neapărat această obsesie sexuală a politicienilor perverși va fi dată în comparație cu valorile creștine. Care chipurile ar izvorî din ortodoxia din Rusia -- o țară campioană la avorturi, divorțuri, alcoolism și narcomanie. Ca și Moldova, de altfel. 

Iată acești farisei cu bârne în ochi o să se apuce să dea lecții de morală Occidentului. 

Societatea civilă ca vornicică

Cel ce are mireasă este mire, 

iar prietenul mirelui, 

care stă şi ascultă pe mire, 

se bucură cu bucurie de glasul lui.

Ioan 3:29

Dragi prieteni, că tot a început sezonul nunților în Moldova, nimic nu se compară cu niște vornicei de treabă. ”Cu alai domnesc nunțile se leagă”, iată că-i fixat și-n renumita piesa a lui Dolgan și Catharsis. Acum se obișnuiește angajarea unor dansatori pe rol de vornicei, dar pe vremea când eram eu mic și locuiam în sat, apoi rolul de vornicel/vornicică la nuntă era pregnant nu șagă. 

Iar acum să reflectăm ce-i mișca pe acei tineri să se etaleze în așa rol? Bineînțeles își ajutau și onorau prietenii care se căsătoreau, dar mai utilizau și oportunitatea de a se manifesta, de a se deschide lumii și a se căsători la rândul lor. Deci, ca de fiecare dată, datoria este mai bine realizată dacă există și un interes personal. 

Așa că uitându-ne la organizațiile acestea neguvernamentale de la Chișinău -- permanent criticate că sunt grantofage, adică mănânca banii donatorilor externi -- nu am putut să mă abțin de la observarea unei similitudini. În efortul lor de susținere a partidelor de opoziție, ele seamănă cu niște vornicele. De fapt, ele afirmă sus și tare că nu vor ”să se căsătorească”, adică să ajungă la cornul abundenței conotat de faptul-de-a-fi-la-guvernare. 

...deși când te uiți că unii reprezentanți ai onegeurilor și think-tank-urilor s-au înfruptat din beneficiile contingente aflării la guvernare...  Imediat ți se duce gândul că umblă cu cioara vopsită acești onegiști și caută oameni buni dar simpli pentru a le istorisi balada lor despre corupție și dictatură și a le pleoști snoava că totul se poate schimba, dacă vor fi votate partidele ”corecte”. 

Revenim la nuntă pentru a observa o nouă asemănare dintre aceasta și o bătălie. Moldovenii chiar așa și numesc lăturașii: oastea mirelui, oastea nunului... Și ne aducem aminte că în mișcările lor de cucerire, armatele întodeauna erau însoțite de femei ”tinere și frumoase” cu care soldații își mai țineau de urât între bătălii. Soldații aveau tot ce le trebuia acestor femei: bani (doar primeau soldă), mâncare și băutură, dar unei femei ce-i mai trebuie? 

Membri ai mișcării Occupy Sarai

Chiar și sultanul turc Suleiman Magnificul când a pornit să cucerească Viena în sec. 16, și-a luat în călătorie un șir de obiecte sctrict necesare cum ar fi și haremul de 200 de cadâne. 

Ce legătură au acestea cu onegeurile de la Chișinău? Niciuna. Pur și simplu nu am putut rezista similitudinii izbitoare.      

  

România n-o să ne lase în pace

Ceea ce nu au relatat televiziunile unioniste ProTV și TVR despre ”agresarea unioniștilor” la Vatra de către mascații moldoveni este că demonstranții au blocat  acolo drumul de importanță  națională Chișinău-Ungheni. Despre aceasta am aflat mai târziu dintr-un comunicat emis de Ministerul de Interne al Republicii Moldova.  

Bineînțeles că al lor ”marș al unirii” în al lor ”an al centernarului” ar fi rămas neobservat, dar nu e acesta scopul unei astfel de manifestații. Ea trebuie să fie însoțită de scandal care poate fi provocat foarte ușor dacă încalci legislația țării în care ai de gând să te manifești. De ce s-au dedat ”unioniștii pașnici” -- și aici îmi apare în imaginație George Simion -- la acțiuni care contravin legii Republicii Moldova este clar: pentru a-și atrage atenția presei. Iar presă care își pune ca scop să ilustreze slăbiciunea sau agresivitatea autorităților moldovene -- deci, trebuie renunțarea la ele în favoarea celor de la București sau în favoarea politicienilor de centru-dreapta sau unioniști de la Chișinău -- este câtă frunză și iarbă în R. Moldova. 

Acum să ne imaginăm că vreo 50 de cetățeni moldoveni ar merge în România și ar face scandal la vamă și ar bloca vreun drum important în România. Cam cum crezi: ce reacție ar stârni din partea societății și autorităților? 

Bineînțeles că românofonii din R. Moldova sunt de etnie românească: ceea ce se naște din dac și roman se numește român. Este științific că limba este română. Da, avem istoria și cultura comune. Dar nu înțeleg de ce românofobii din R. Moldova și unioniștii din R. Moldova și România merg până la punctul că trebuie să urmeze neapărat și lichidarea R. Moldova ca stat. 

Nu e greu de deslușit că partidele unioniste și PASDA s-au dedat la dezmățurile din ultimul timp având în vedere alegerile parlamentare din R. Moldova din februarie 2019. Ei doar nu pot majora salarii și construi drumuri. Tot ce pot ei face e să excite psihicul oamenilor buni dar simpli cu false probleme cum ar fi cea a unirii. Și nu sunt singuri: de cealaltă parte și ortacii (consilierii) lui Dodon vin cu ”masuri de protecție și consolidare” a limbilor moldovenească și rusă. Societatea moldovenească a demonstrat întodeauna că pedalarea pe frica/ura interetnică, răscolirea celor mai funciare instincte asigură voturi. 

Laura Epuraş, prima şi singura femeie jandarm călare din România

Să nu uităm însă de contextul mai larg al obiectivelor naționale ale României. După ce s-a văzut alipită la UE și NATO, clasei politice românești i-a mai rămas un singur țel pentru beatitudine: ”revenirea la vechile hotare”, adică dizolvarea-asimilarea Republicii Moldova de pe mapamond. Niciun politician român nu va recunoaște acest lucru cât se află la guvernare, dar revine la el imediat ce ajunge în tabăra opoziției. Nu există disensiuni față de alipirea Basarabiei în interiorul elitei politice de la București. 

Ce vom face noi, cei care văd Moldova ca o țară modernă, europeană, emancipată, democratică și INDEPENDENTĂ? Vigilenți, vom accepta cadourile Bucureșiului sub formă de autobuze școlare și reparație de grădinițe. Ba chiar mai putem face front comun în forurile internaționale. Ba chiar ne putem interconecta energetic. 

Dar noi trebuie să curmăm din start orice aluzie, orice glumă, orice dovadă de genul ”ce stați, uăi moldoveni, și voi acolo singuri, mai bine veniți sub noi”.  

Dacă Rusia este prima țară căreia nu-i place că Moldova se apropie de Uniunea Europeană, apoi România este prima țară căreia îi displace independența noastră. 

Nu-i așa că-i foarte greu să fii român românofon, dar nu și unionist?
    
citește și:

Chestiunea lingvistică-i ca şi rezolvată

Stabilitatea impermanenţei (Inclusiv despre şcolile de limbă rusă)

Este OK să nu vorbeşti decât româneşte în R. Moldova

Candid, sau chișinăuianul în ochelari roz

La începutul sec. 18, filosoful german Gottfried Leibniz, care era monist, ajungea la concluzia că lumea în care trăia era cea mai bună versiune din lumile posibile pe care a putut să le creeze Divinitatea. Auzind despre aceasta, filosoful francez Voltaire, care era deist, îi trage o nuvelă satirică -- Candid sau optimismul -- în care sugerează că, după ce a creat Lumea, Divinitatea s-ar fi distanțat de grijile oamenilor și că de fapt lumea în care trăim este plină de rău și rele. 

De ce spun astea? Ca să demonstrez că percepția realității întotdeauna a fost subiectivă și oamenii care privesc lucrururile critic niciodată nu se vor pune de acord. 

Despre maltratările admise și comise de polițiști. Așa ceva se întâmplă nu numai în Moldova, care este o țară subdezvoltată, deși capitalistă, dar și în SUA. Mai mult, lucrurile acestea se vor mai întâmpla așa cum se întâmplă inevitabil accidentele rutiere. 

Despre aeroport. Habar n-am. Spre deosebire de unii care sunt specialiști în toate, eu știu în care domeniu nu sunt specialist și la ce bun comentarii fără valoare. 

Eu nu vreau să iau apărarea oricăror politiceni, chiar și a celor care acum sunt la guvernare. Dar eu afirm că actuala guvernarea este cea mai bună pe care a avut-o Moldova vreodată. Guvernarea PDM nu acționează ideal, dar mai bine decât predecesorii de la 1991 încoace. Aceasta este percepția mea subiectivă, pe care o susțin cu statisitici obiective despre creșterea economică, salarială și construcția drumurilor. 

Societatea este în permanentă schimbare, iar alegerile politice sunt marcatorii acestei schimbări. Dar eu resping revoluțiile pentru că în ele mor oameni. Eu resping moartea, haosul și distrugerea. 

Despre liderii PAS+DA. În mândria ei descreierată, Maia Sandu în 2016 a respins susținerea simpatizanților PDM -- pro-europeni -- și a pierdut președinția și încrederea mea. Femeiea asta nu-i sănătoasă la minte și mă îngrijorează. 

Andrei Năstase îi plin de minciună. Pe minciună și-a făcut partid politic. Nu zicea el că nu-l interesează politica în 2015, ci doar preocuparea cetățenilor pentru furtul miliardului? Punerea batistei pe țambal l-a discreditat ca pro-european autentic.  

În electorala pentru municipiu, toți au dorit ca Năstase să devină primar: și eu, și alegătorii lui, și PDM și PSRM. Numai Andrei nu a vrut și de aia a încălcat legea. Politicianul acesta îi plin de minciuni și mă îngrijorează. 

Despre remitențele migranților. Ele-s opționale, dar plătirea impozitelor de către cetățenii care lucrează în țară este obligatorie. 

Mulți moldoveni au moștenit mentalitatea sovietică despre statul totalitar, că statul trebuie să aibă grijă de cetățean de la leagăn, până la sicriu. Și că statul este responsabil de toate câte se întâmplă în societate. Nu este viziunea mea. Eu văd statul ca un instrument al societății responsabil de unele domenii: educație, drumuri. Dar resping ideea că statul trebuie să fie un tată puternic și bun care să mă facă fericit. Fericirea mea nu depinde de stat. Eu nu am față de el atitudine emoțională ca față de un tată bun sau rău. Eu îl privesc ca pe aspiratorul meu sau fierul de călcat. Ca pe instrument.    

Asta poate, asta face. N-am pretenții. Vor veni alții în urma alegerilor și poate vor face mai bine. Dar, la sigur acești alții nu sunt PAS+DA. Eu de ei mă feresc ca de boală venerică.  

Criticii literari moldoveni și contemporani. Că-s necesari

Ați observat adesea ce înfățișare ștearsă capătă 

poveștile poeților când sunt lipsite de culorile 

pe care le pune muzica asupra lor 

și sunt recitate ca simplă proză?

Platon, Republica, X

Misiunea criticei -- 

misiune de altminteri totdeauna modestă, 

dar nu fără importanță în modestia ei [...]

Titu Maiorescu, Poeți și critici (1886)

Acum câteva luni priveam la televizor o emisiune de bârfe mondene, invitatul căreia era scriitorul moldovean contemporan Iulian Ciocan. Și, la un moment dat, prezentatoarea emisiunii, blondă de altfel și probabil pentru a arăta că este la curent cu ultimele evoluții din literatura moldovenească contemporană -- care bineințeles că face parte din literatura română contemporană, mai încape vorbă? -- îl întreabă dacă a citit romanul scriitoarei moldovene contemporane, Tatiana Țîbuleac. 

Se lăsă o liniște apăsătoare și tensionată atât în studio, cât și în sufletele privitorilor. 




















În sfârșit, veni răspunsul negativ. 

Hu-u! am răsuflat ușurat simțind cum mă cuprind valurile catharsis-ului! Ani buni de zile am umblat cu remușcări de conștiință că nu cumpăr și nu citesc creațiile scriitorilor moldoveni contemporani, ci doar cărți care îmi plac. Dar iată că scriitorii contemporani moldoveni nu sunt citiți nici măcar de scriitorii contemporani moldoveni, atunci... noi, ăștia simpli... de ce... să ne stresăm??!

Iată de ce -- m-a străpuns ideea -- ca și în orice alt domeniu este important brokerul. Brokerul de bursă își pune scopul să-ți investească banii în cele mai profitabile acțiuni, pentru că are și el un procent din asta. Brokerul stă 24 de ore cu ochii pe oscilațiile din sectorul afacerilor: el știe ce-i bine și ce-i rău în acest domeniu. 

În domeniul creației literare brokerul are denumirea modestă de critic literar. Păi, iată acești bărbați și femei au o misiune pe cât de anostă, pe atât de importantă: ei trebuie să citească toate tâmpeniile scoase pe piață de edituri și să le evalueze.

Evaluarea criticul o face în câteva etape. În prima fază criticul apreciază dacă tâmpenia este mai întâi literatură. În faza a doua: dacă este literatură de calitate. Iar în a treia: dacă merită de introdus în programa școlară. Or, este cunoscut, dacă ești introdus în curriculum, ești clasic.

Acum, de exemplu în sfera medicinei adesea se întâmplă un așa fenomen: firma farmaceutică prinde vreun medic la vreun colț de stradă și îi dă un plic, rugându-l să le prescrie pacienților anume medicamentul produs de respectiva firmă și care este mai scump. 

Se iscă întrebarea: dar care e garanția că vreun poet nu ar putea să-i pună vreo 100 de grame criticului pentru a scrie o evaluare pozitivă vis-a-vis de creația poetului? Există totuși soluții. Trebuie de consultat mai mulți critici literari: imposibil ca poetul să aibă suficienți bani pentru a le pune câte 100 de grame, să zicem, la cinci critici. 

Apoi, mai este și realitatea că criticii înde ei au relații concurențiale și nimic nu-l va împiedica pe criticul X  să spună ce gândește despre evaluarea criticului Y. Procesul durează ani buni și decenii până toți criticii se pun de acord dacă poetul Z merită să fie canonizat ca și clasic.  

... la ce bun toate astea? Răspund: adesea te prinzi la ideea că unicii actanți în R. Moldova sunt politicienii și analiștii politici. Nu este așa. În țara noastră sunt în plină desfășurare o mulțime de procese pe lângă cel politic care le epuizează unora toate energiile.

Procesul de creație literară este unul din ele: avem scriitori, avem critici literari și avem critici de critici literari.    



citește și:
Pentru că moldovenii au provenit de la ruşi trebuie de introdus “Eneida” în curriculum
Pentru ce plângem la teatru? (3)
    

Cumătra cea agnostică

-- Vulgaritatea multor caractere 

țâșnește pe neașteptate, 

precum o apă murdară, 

când trece pe lângă ea cineva 

care poartă vreun vas sfânt.  

-- La așa-zișii oameni instruiți, 

care cred în ”ideile moderne”, 

poate că nimic nu este mai dezgustător 

decât nerușinarea lor, 

lejeritatea insolentă 

cu care își ridică privirea 

și-și întind mâinile foarte avide 

să atingă și să pipăie totul. 

Nietzsche, Dincolo de bine și de rău, 263  

Oamenii, inclusiv moldovencele, jinduiesc recunoașterea și pentru asta nu numai că iau vreo câteva masterate inutile, dar mai umblă la fitness și, mai nou, la cursuri de yoga. Există mai multe filme hollywoodiene în care se arată ce se întâmplă până la urmă între învățătorul de yoga (guru) și ucenică. Aceeași ca și între antrenorul de fitness și... clientă. 

Întrebarea mea este dacă poți să practici yoga, nefiind hinduist sau măcar budist sau măcar krișnait. Și iată de ce. Zice Krișna în Bhagavat Gita, 6.47 -- scriptura supremă a hinduiștilor --, că ”Eu (Krișna) consider yoghinul devotat, care mă contemplă cu dragoste și cu credință supremă și a cărui minte este mereu absorbită în mine, că este cel mai bun yoghin”. Deci, poți tu, moldoveancă din Chișinău, să-ți întinzi brațele și să-ți desfaci picioarele în fața guru-lui de yoga fără mai întâi a crede în Krișna? Eu cred că nu. Dar pentru bani cred că da. Cu scopul de a te lăuda apoi în fața amicelor: ”eu umblu la yoga!”

Eu am înghețat de frică ceva timp în urmă, când am aflat tot de pe Facebook că la noi în Chișinău există femei agnostice. Eu știam din Istoria Bisericii ce-i aia gnostic. Tot niște desfrânați până la urmă. Dar ce-i aia a-gnostic? Și cică Einstein a fost agnostic. Și cică ”eu sunt ca Einstein”.  Demonul vanității niciodată nu a dus lipsă  de clienți. Iar participantele la tot felul de cursuri de feminism, succes în afaceri, seminare de autodezvoltare și coffee-break-uri stau primele la coadă. Primul venit, primul servit. 

Acum să vă spun eu ce-i aia agnostic. Ei sunt aceiași deiști (Voltaire a fost deist, iar cearta sa cu Biserica Catolică este renumită). Ei nu sunt ateiști și nu neagă că Divinitatea ar fi fost creatorul universului. Dar ei nu sunt teiști, care cred că Dumnezeu este viu, că Sfânta Scriptură este revelată și că Biserică este cea care are dreptul să interpreteze descoperirile Divinității.

Mai pe scurt, declarând că Dumnezeu (supranaturalul și metafizicul) nu poate fi cunoscut empiric, agnosticii nu-și fac o obligație din morala religioasă. Nu-i așa că e o soluție strălucitor de simplă? Nici pe Dumnezeu nu-l negi, dar nici la perceptele lui morale nu te obligi. 

Iar acum intervine instituția culturală moldovenească, cunoscută sub denumirea de cumătrism. Toți moldovenii știu: cumătrismul este înrădăcinat în concepția despre lume a moldoveanului ca, de exemplu, castele în hinduism sau terorismul în islam. Imposibil de negat că religia creștină a influențat enorm... Dar de fapt a fost principalul element constitutiv al culturii moldovenești și occidentale. 

Până în prezent, oamenii își iau cumătri (și nănași) după criterii de amiciție, rudenie sangvină sau bogăție. Dar inițial nu a fost așa. Iată de ce scriu eu articole la temă. Cumetrii trebuie aleși din rândul oamenilor care manifestă comportament creștin-ortodox, iar scopul lor primar este catehizarea copilului botezat...

... bineînțeles că nimeni nu-i poate interzice unei moldovence agnostice să se ocupe cu yoga. Dar, cel puțin, când va veni prietena ta la tine și te va ruga să-i botezi bebelușul, cel puțin fii sinceră și recunoaște că nu o poți face. Pentru că ești ”agnostică” și ”yoghină”, ca eufemisme pentru ”desfrânată”. 


Citeşte şi:

Ce a dorit de fapt femeia lui Lot?

Daniel Lachi: 99 de cumătri nu ştiu "Tatăl Nostru..." (6)

Frământaţi între Epoca de Aur şi Noul Ierusalim

Protestatarii de la '91 și fanfaronii de duminică

Sub cuvânt de adevăr și de bine comun, 

falșii patrioți sună în toate părțile, 

și în sânul gloatelor se găsesc oameni buni, 

însă slabi la minte, care se exaltă la vorbele lor, 

se răspândesc prin țară și 

tulbură conștiința concetățenilor.

(Alecu Russo)

...mi-a aduc aminte că la școală percepeam clasicii, cronicarii și domnitorii ca personaje din poveste. Acum ca înaintași. 

Toate ca toate: ei, dar de unde știa ”ostașul propășirii” la anul 50 al secolului XIX că vor veni la Chișinău niște ”distribuitori de demnitate și adevăr” și vor perverti ”oamenii slabi la minte”? 

Declararea independenței la 27 august 1991 avea ceva solemn și înfricoșător în sine. Ne temeam de KGB, dar așa mergeam la proteste. De aceea, când PASDA și acoliții se rățoiesc acum cu așa denumiri ca ”Marea Adunare Națională”, ”Marele Consiliu al Marii Adunări Naționale”, gestul îți trezește scârbă. 

În 1991 aveam de înfruntat imperiul sovietic al răului. Iar acum contra la ce se mobilizează pasdiucii? Contra actualei guvernări care deja a fixat data alegerilor parlamentare? Contra anulării unor alegeri fraudate cu bunăștiință de candidat, ca să aibă motiv de a scoate lumea în stradă? 

Încă un citat din ”Studie moldovană” (1851-52) a aceluiași clasic: ”-- Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpă până în vârv: limbă, haine, obiceiuri, până și numele... nu mai sîntem moldoveni, ce romani”. Iarăși, ca în ziua de astăzi, dacă luăm anul 1991 ca punct de reper. 

Da, vorbim mai corect românește. Suntem români în primul rând pentru că așa e științific, dar suntem moldoveni pentru că așa ne e cetățenia. Obiceiurile și-au pierdut din consistență, fiind conștientizate, dar au trecut la a fi practicate în ansamblurile folclorice, după procesare etnografică. 

...e foarte greu de demonstrat că nu e posibilă fericirea în actuala Republica Moldova, dacă îți pui scopul să o atingi. Zilele acestea Euronews a relatat că lumea pleacă pe capete din așa țară membră a UE ca Grecia. Nuu, patriotismul e o valoare și un ideal mărețe. Dar el e rezervat rataților, nu oamenilor care pot face mai mulți bani și beneficia de condiții de trai mai bune în altă țară. 

Acum să ne întoarcem la ”oamenii buni, dar slabi la minte” ai lui Russo. Aceștia au fost gloata care le-a asigurat prezența în masă tuturor ”liderilor patrioți” de centru-dreapta, care i-au înșelat cu devotament de nezdruncinat. Regulă de marketing: nu încerca să convingi cu rațiunea adolescentele și bătrânii conservatori, pentru că ei trăiesc în lumea idealurilor. A lui Platon. Nu Veaceslav.  

Cum spuneam, în 1991, mergeam la proteste temându-ne de KGB și de siberii... Iată acum FSB-ul (urmașul KGB) ”ne ajută” să facem manifestații. Recruții săi moldoveni elucubrează patriotardic la tribune împotriva regimului și ”dictatorului”.  

Sfânta inocență a oamenilor buni, dar slabi de minte! Pe câțiva îi cunosc personal. Se plâng că nu li se dă libertatea cuvântului, și când li se dă, încep aceleași perorații ale liderilor pasdiuci, principalul argument fiind: ”d-apoi așa a spus maia năstase la jurnal tv”. 

Numai să nu fiu înțeles că eu descurajez ”oamenii buni”, dar slabi... să meargă la proteste. Dar -- subiectiv -- mă doare că acceptă să fie conduși de niște pasdiuci. 

citește și: 

Riscul „emergent” de a pierde capitala

Votul mixt explicat noilor hegelieni

Despre fraza "Maia era să piardă mai mult..."

În sfârşit! Revin protestele!

Riscul „emergent” de a pierde capitala

Şi notaţi-vă bine, 

voi mândri bărbaţi ai acţiunii! 

Până la urmă, voi nu sunteţi decât 

instrumente inconştiente 

ale bărbaţilor care gândesc. 

Hegel

Dragi prieteni, fără îndoială, mişcarea lui Andrei Năstase de a se arunca primul în lupta pentru capitală este demnă de apreciere.

Pentru că şi-a impus agenda şi celelalte formaţiuni politice s-au văzut nevoite să acţioneze ca efect. Liderul partidului de guvernământ, Vlad Plahotniuc, a răspuns „de ce nu?” la întrebarea dacă îl va susţine pe liderul PPDA.

Socialiştii au postat pe site o declaraţie  pe cât de propagandistă, pe atât de seacă, ceea ce denotă disensiuni pe interior. Nu-i rău.

Liberalii şi liberal-democraţii în aceste alegeri pentru primăriile celor mai mari oraşe vor confirma ipotezele că timpul lor a trecut şi trebuie să-şi pregătească funeraliile spre cimitirul istoriei.

Dar cel mai mare impact mişcarea lui Năstase o are asupra celuilalt „partid emergent”, PAS-ul Maiei Sandu. Pentru că mai continuă să se bâlbâie cu privire la  comportamentul său în „emergenta” electorală, la fel ca socialiştii.

E clar una: PAS-ul nu are pe cine propune şi nu ştie dacă va pierde sau va câştiga susţinându-l pe Năstase. Pe de altă parte, Maia Sandu îi este datoare moraliceşte lui Năstase pentru renunţarea ultimului în prezidenţialele din 2016. Pe de cea de-a treia parte, în caz de succes pentru Năstase, popularitatea din sondaje a PAS-ului va păli şi va avea consecinţe pentru parlamentarele din toamnă.

Aceste partide poate şi vor să ni se arate ca şi camarazi de luptă, dar bazinul lor electoral e acelaşi. Segment de centru-dreapta. Eu nu cred în dragostea lor nemărginită, dar este evidentă coincidenţa urii pentru inamicul comun.

Astfel stând lucrurile, mema că pro-ruşii nu pot câştiga vreodată primăria capitalei moldoveneşti nu mai este atât de apodictică. În Chişinău există suficienţi alegători putinişti, care vor vota orice candidat înaintat de PSRM.

În memoria colectivă încă mai stăruie vie monumentala gafă a Maiei Sandu care a scuipat în ajutorul unei categorii de pro-europeni şi a pierdut preşedinţia. Şi asta se datorează strâmbăciunii temeliei ideatice a acestor două partide care se auto-numesc „emergente”, dar eu le numesc PASDĂ, pentru că până recent au demonstrat un comportament mai mult isteric, decât aşezat pe bunul simţ comun.

Şi asta se întâmplă cu ele deoarece aceste partide nu au apărut pentru materializarea unei idei, aceste partide au apărut împotriva unui politician, liderul PD. Şi apoi deja i-au construit toată mitologia demonizantă, ajungând până la punctul să creadă ele însele într-un personaj politic pe care l-au inventat ideologii lor.  

Şi acum să intre grebla moldovenească cu rânza-n dinţi!

Cât mai curând posibil, Andrei Năstase trebuie să-şi răspundă sie şi alegătorilor pro-europeni din Chişinău, dacă el vrea să lupte pentru fotoliul de primar sau va vrea să se etaleze ca şi cel mai mare anti-plahotniuchist din Galaxie.

Şi fix din acel moment, în viitor, soarta edilităţii chişinuiene va fi decisă, restul rămânând a fi o pură chestiune de timp.