AIE? AIE! Ia mai lasă-mă!..

Prieteni, AIE a intrat în default!

Eu nu am o conştiinţă civică atât de elevată ca cea a episcopului Marchel, sau ca acea a partidelor de stângă, care îşi bat capul de familia mea, de moralitatea mea şi a noastră a tuturor cetăţenilor moldoveni, fără să-i fi poftit cineva s-o facă. Pentru mine statul -- condus acum de Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) -- începe cu ministerul finanţelor. Împărtăşind doctrine de dreapta, eu nu doresc mult de la acest stat, nu trebuie să aibă acesta chiar aşa mare grijă de mine, dar să fie corect este o obligaţie nobilă a oricărui stat în raport cu contribuabilii oneşti.

Chiar ieri am aflat că statul refuză să-mi returneze excedentul de impozite pe care l-am achitat în 2011. Pe vremea comuniştilor, dar chiar şi anul trecut, supraplăţile de impozite îmi erau întoarse de Inspectoratul Fiscal în baza unei  CERERI ÎN FORMĂ LIBERĂ.

Anul acesta însă mare mi-a fost surprinderea să aflu că Inspectoratul Fiscal (citeşte MinFin, citeşte Guvernul AIE) refuză să-mi returneze excedentul pentru 2011. Inspectoarea care se ocupă de dosarul meu aşa şi mi-a spus: "ne-a venit o directivă sau o circulară care stabileşte că supraplăţile din 2011 vor fi plătite în 2013". Ce-i acesta dacă nu default?!

Pentru unii, cu conştiinţă civică avanasată, cum spuneam, guvernarea AIE este proastă din cauza legii şanselor egale. Pentru mine Guvernarea AIE nu mai are credibilitate pentru că se bagă în buzunarul meu. Pentru că schimbă regulile jocului în timpul jocului. AIE a căzut în penibil rău de tot. A atentat la "sfânta sfintelor" -- la banii contribuabilului onest.

De aceea, dacă printre cititorii acestui articol se numără şi moldoveni care lucrează peste hotare, îndemnul meu este: "nu vă întoarceţi acasă!" Aici bântuie o hidră cu trei capete care vă jinduieşte banii, câştigaţi cu chin şi sudoare. Zicea cineva că o să ajungem să ne fie dor de timpurile dictatorului Voronin. Acela avea ce avea cu rechinii mari. Aceştia bagă mâna în buzunarele săracilor. Câtă impertinenţă!


... şi încă despre găinăriile de pe vremea AIE

Am mai scris şi în alte texte: după ce l-am votat pe Dorin Chirtoacă în primul mandat în 2007, peste câteva luni "necomuniştii" din Consiliul Municipal ne mai includ o taxă în facturi, chipurile pentru întreţinerea tehnică a blocurilor de locuit. Cine duce evidenţa şi cine este responsabil de cheltuirea acestor milioane? Numai AIE ştie.

Săptămâna aceasta -- pe vremea AIE, deci -- am plătit prima dată amendă pentru că nu aveam tichet în troleu. Cu gândurile aiurea, aşteptam să se apropie taxatorul, dar s-a apropiat controloarea mai întâi. Explicaţiile mele că nu a fost din rea intenţie nu au cântărit nimic. Na-ţi AIE 50 de lei amendă, dar ai pierdut un susţinător şi un alegător.

Tot pe vremea AIE, cu vreo lună în urmă, am descoperit că fabricile avicole dispun de maşina timpului. (SIS şi Protecţia Consumatorilor, achtung!) Într-o duminică am cumpărat ouă marcate cu data de a doua zi.


Marea deziluzie: cum o contracarăm?

Citeam mai deunăzi un interviu cu ministrul Finanţelor, Veaceslav Negruţa , publicat în revista Infotag-ului "Bănci şi Finanţe". Păi, pe lângă materiile foarte înalte de finanţe publice, jurnalista îl întreabă şi despre cărţile preferate. "Am citit mai toate cărţile lui Dan Brown", veni replica. No comment!

Am fost un susţinător AIE, pentru că rămân anti-comunist şi pledez pentru emanciparea europeană a acestei ţări amărâte. Aveam cu AIE un duşman şi ţel comun. Dar, partenerul de luptă s-a dovedit a fi prea avar, prea neonest. În timp ce luptăm cot la cot, acesta îmi mai strecoară mână prin buzunar. Prea cinic! Prea unreliable.


Iată de ce îi înţeleg pe greci când au votat pentru partide mici şi extremiste. Iată de ce le spun partidelor mici din R. Moldova: lucraţi! că peste 2,5 ani o să vă pomeniţi în poală cu un dar pe care nu-l meritaţi: erozia încrederii în partidele de guvernământ. Şi apoi, la urma urmei, actualele sau fostele partide mari şi de guvernământ nu au fost şi ele odată mici şi extraparlamentare?!