Notaru-i fără halat

Să-ţi uiţi scopul este 

cel mai des întâlnită formă de prostie.

(F. Nietzsche)

Nu, nu mai este nevoie de 100 de zile pentru a afla ce vrea noul preşedinte moldovean: o lună a fost de-ajuns. 

Ştii cazul cela când un băiat îi promite marea şi sarea unei fetei doar să se mărite cu el şi după nuntă se dovedeşte că nu are bani, că este un impostor?

Deci, cum vrea să-şi realizeze mandatul de preşedinte Igor Dodon? Prin referendumuri? Deja la această etapă eu am numărat că lui îi trebuie trei referendumuri pentru fericire. La preţul de 100 de milioane de lei bucata.

Nu-i ajung împuterniciri? Dar, el ce nu ştia care sunt competenţele intrinseci funcţiei de preşedinte? Cine, dracu', l-a pus să facă promisiuni irealizabile?!

În virtutea atribuţiilor sale, funcţia de preşedinte în R. Moldova este asemănătoare cu funcţia de notar. Preşedintele este cel mai mare notar, el certifică tot de ce se atinge. Inclusiv regimul nerecunoscut de la Tiraspol.

Şi de unde pe capul moldovenilor această bucurie? În imagine apar două figuri din PASDĂ -- unul care a iniţiat referendum pentru alegerea directă a preşedintelui şi altă minunăţie care a scuipat într-un segment de alegători pro-europeni, s-a supraestimat cum ar veni.

Cu ce realizare se laudă notarul? Că a deschis drumul pentru 50 de mii de moldoveni să plece la muncă în Rusia? A, am crezut că a convins companii ruseşti să creeze 5 mii de locuri de muncă în Moldova.

E clar cu ce ne vom ocupa până la parlamentare: notarul Dodon va face declaraţii populiste şi va pune guvernării beţe în roate prin neacceptarea miniştrilor sau ambasadorilor. Mai mult decât aceasta el nu poate. Iar guvernării nu-i va rămâne decât să-i facă impeachment pentru sfidarea Constituţiei: liberalii deja au început procedura.

Accident şi atribut în p.m.

(R) AlbertMohler.com

Da, dragi prieteni, "accident" şi "atribut" sunt doi termeni împrumutaţi din jargonul amatorilor de pierdere a timpului cu elucubraţii filosofice, dar staţi că le explic prin exemple. 

"Atribut" este ceea ce are şi prin ce se manifestă, de exemplu, individul. Este numele său, familia sa, CV-ul, automobilul său etc. 

"Accident" este ceva întâmplător. Dacă, de exemplu, o femeie împrumută o rochie de la prietena sa pentru a merge la o ceremonie, rochia nu devine atribut al său, ea continuă să aparţină prietenei. Boală este accident dacă durează şapte zile, boala cronică deja are tendinţa să devină atribut.  

Fiinţa îşi manifestă esenţa prin accidente şi atribute care se raportează la ea ca predicate. 

"p.m." poate însemna orice, inclusiv petrea marinescu, dar în înţelesul acestui articol semnifică "politica moldovenească". (Am evitat să scriu cuvântul "politică" în titlu, pentru că este cunoscut că trezeşte aversiune).

Electoratul moldovenesc deja de două decenii poate fi deconstruit convenţional în patru segmente: (a) unioniştii, care în trecut votau pentru Roşca, iar apoi pentru Ghimpu; (b) românii pro-europeni, care în trecut votau pentru Snegur, apoi pentru Urechean şi pe care i-a moştenit PLDM; (c) moldovenii pro-europeni care votează tradiţional pentru PDM şi (d) toată puzderia asta de proletari, nostalgici, minorităţi etnice, iubitori de putinism, urâtori de români şi pur şi simplu gopnici (interlopi), pe care Dodon şi Usatîi i-au moştenit de la Voronin.  

Apoi iată, dacă în sectorul de centru-stânga-stânga lucrurile sunt întrucâtva limpezi, de la centru la dreaptă e haos total. 

Nu e clar pentru cine vor vota unioniştii la viitoartele parlamentare, dar e clar că deja nu pentru Ghimpu şi Chirtoacă. Ce să-i faci? Aşa acţionează procesul de erodare: oamenii se plictisesc. Aşa că rămâne deschisă întrebarea: cine este principalul român-unionist la momentul actual în R. Moldova? 

Segmentul de centru-dreapta este revendicat de cel puţin patru partide: Platforma DA, PAS-ul Maiei, PLDM şi partidul lui Leancă. Reamintesc că electoratul acestui segment se indentifică drept români pro-europeni, dar care nu vor neapărat unirea aici şi acum. Şi acum să aplicăm paradigma de analiză descrisă mai sus asupra unor politicieni din acest segment: 

--  Faptul că Maia nu şi-a recunoscut înfrângerea în faţa lui Dodon -- nici până acum, deşi cutuma în democraţie de sorginte occidentală presupune că aceasta se face la anunţarea primelor date fie şi din exit-poll-uri -- mie mi se pare un accident de imaturitate politică. Întrebarea este dacă imaturitatea Maiei este accident sau deja atribut. Poate Maia fi considerată un politician matur, dacă nu a făcut-o atunci când a avut ocazia? Poţi tu ca alegător să votezi pentru o femeie imatură?

-- Ce fel politician este femeia aceasta dacă a scuipat express în potenţialele voturi din partea moldovenilor pro-europeni? Cum de nu a realizat că, odată ce şi-a pus în scop să cucerească oficiul prezidenţial, orice vot conta. Ea însă a preferat comportamentul muieresc: de acesta îmi place, dar de celălat nu-mi place. Acest comportament iraţional, deci emotiv, al ei este accident sau atribut?

-- Liderul Platformei DA (A.N.) a devenit politician prin minciună. Vă reamintiţi protestele din 2015-2016 pe care acesta le-a declanşat invocând furtul miliardului. Ceea ce făcea liderul DA, nouă, ăstora cu analizatul, ne ieşea curat partid politic. De ce a minţit atunci dar că nu va crea partid? Este legal să formezi un partid politic în această ţară. De ce să spui minciuni atunci? Poţi tu ca alegător să votezi pentru un mincinos?

-- Liderul  Platformei DA a dorit alegeri prezidenţiale directe şi acum îl avem pe Dodon preşedinte. Este un caz clar de miopie (lipsă de intuiţie) politică. Poţi tu ca alegător să votezi pentru un politican fără viziune asupra viitorului?

-- Liderul  Platformei DA are un rol în administrarea cunoscutului trust media (ştim de la Renato), care a disponibilizat 100-200 de angajaţi recent. Poţi tu ca alegător să-i încredinţezi conducerea unui ţări de trei milioane unui ins care a izbit în stânci o întreprindere de 150 de angajaţi?

-- Poţi tu ca român proeuropean să votezi pentru un politician care a pus ogheala pe ţambalul integrării europene?     

-- Poţi tu ca român proeuropean să votezi pentru un politician care cooperează cu unul ca Renato de Bălţi?

De aceea întrebarea mare este: toate aceste devieri ale acestor politicieni de centru-dreapta sunt accidente sau atribute? Să nu uităm că accidentele au tendinţa să devină atribute. Dar, tot atât de adevărat e că politicienii doresc să-şi arate atributele negative şi incomode drept accidente, doar pentru a induce în eroare electoratul. 

De acord că poate acestor mici politiceni nu se merită să li se dedice articole atât de mari. Dar, electoratul lor trebuie să ştie cu cine are de afacere şi noi nu facem altceva decât să-i înlesnim asimilarea adevărului.

Frământaţi între Epoca de Aur şi Noul Ierusalim

Aurea prima sata est aetas,..

(Ovidiu, Metamorfoze I, 90)

Şi am văzut cetatea sfântă, 

noul Ierusalim, 

pogorându-se din cer 

de la Dumnezeu...

(Apoc. 21:2)

De unde ştia Ovidiu că prima vârstă a omenirii a fost "de aur" cred că nici el nu ştia, dar noi acum ştim: din subconştient -- din copilărie, din mituri. Da, fără nicio îndoială, subconştientul este cel care ne mişcă. Copilăria pentru fiecare este înmagazinată în psyche ca "epocă de aur".

Creştinii de asemenea au epocă de aur, este perioada în care strămoşii Adam şi Eva locuiau Edenul. Ştiind că reîntoarcerea în Paradis este imposibilă, creştinii au inventat Noul Ierusalim, cetatea care coboară de la Dumnezeu şi în care "nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului". Şi care va apărea după ce "cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este". 

Aceste două concepte sunt importante pentru că ele sunt directoare în alegerea ocupaţiilor fiecăruia în viaţă: fie că reconstruieşte epoca de aur, fie că zideşte noul Ierusalim.

Politicienii nu pot să nu angreneze aceste îngrijorări ale indivizilor din societate pentru a colecta voturile necesare pentru a accede la pârghiile de guvernare. Şi de aici putem diseca două mari curente care mişcă politicul din toate timpurile şi din toate regiunile. Moderniştii (liberalii) vor să construiască noul Ierusalim, o lume nouă, în care mielul şi leul să doarmă unul lângă celălat, în care să existe prosperitate pentru toţi. 

Conservatorii (nostalgicii) accentuează valorile epocii de aur şi îşi concentrează eforturile pentru a le revigora. Alegătorii aleg între aceste două oferte, pe care tot ei le preiau din propriul subconştient. 

Cele două concepte, luate ca proiecte de viaţă, sunt în relaţie de teză-antiteză unul faţă de altul şi da, pe parcursul vieţii, individul îşi poate schimba radical proiectul şi încă de câteva ori. 

Dar cel mai limpede se vede această frământare în alternanţa partidelor la guvernare. Şi se întâmplă acest lucru din cauza unei slăbiciuni umane: individul simplu nu se poate ţine concentrat prea mult într-un singur proiect: ca şi copilul, care se satură de o singură jucărie şi vrea alta. Apoi se întoarce la jucăria de care s-a săturat. 

Şi nu, nu există nimic raţional în acest comportament: totul este mişcat de subconştient -- de la cel individual la cel societal. 

Nu există nimic raţional în faptul că americanii l-au ales pe Trump în locul lui Clinton, pur şi simplu americanii s-au săturat de conducerea liberală a democraţilor şi au început să dorească altceva. La fel şi britanicii cu ieşirea din UE: s-au săturat, vor altceva. 

La moldoveni e şi mai dramatic: după opt ani de guvernare a forţelor progresiste, care promit noul Ierusalim prin integrarea în UE, sondajele arată o popularitate sporită a forţelor conservatoare, care promit restaurarea URSS -- epoca de aur pentru mulţi moldoveni mai ales alolingvi. S-au săturat, chiar dacă ajutorul din partea Occidentului este uriaş în comparaţie cu cel al Rusiei, care îşi mai menţine armata pe teritoriul nostru. 

Nu putem însă să nu remarcăm că în aceşti opt ani de guvernare pro-europeană, mulţi alegători pro-europeni au şi făcut saltul personal către "noul Ierusalim" -- au emigrat. Şi a rămas în ţară un procent semnificativ de nostalgici după Edenul socialist.

Ar fi bine ca următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova să se desfăşoare conform graficului în toamna lui 2018, dar totul depinde de intensitatea intenţionalităţii de schimbare în societate. Şi marea lupta va fi -- ca întodeauna -- geopolitică: între calea spre noul Ierusalim, întruchipat de Occident şi calea spre Epoca de Aur, întruchipat de Rusia.

Oscilarea între est şi vest este blestemul istoric al Moldovei, încă de la descălecarea din 1359. Ceilalţi români au tranşat această confuzie prin aderarea la NATO şi la UE. Românii din R. Moldova sunt ultimii ezitanţi în ce priveşte calea de urmat. Şi iată că asta şi facem acum: reificăm acest sentiment de nu-ştiu-unde-s-o-iau pentru a-l trata cu mai multă expertiză.

Business-ul, de exemplu, este la curent cu acest sentiment de plictiseală a cumpărătorului, de aceea şi operează permanent mici modificări la produs: pentru a-i menţine interesul. După cum e şi cazul recent al unei televiziuni din Chişinău, care nu a făcut altceva decât să-şi schimbe grila, sediul şi să dea afară nişte angajaţi care i s-au dedicat cu trup şi suflet. .... Dar cât tam-tam a făcut!   

Citeşte şi: 

Ce a dorit de fapt femeia lui Lot?

   

La "moartea" libertăţii presei

(R) WideWalls

Ieri seară m-am pregătit foarte responsabil să privesc explicaţiile la marea tragedie naţională cauzată de "moartea" libertăţii presei în R. Moldova, dar am adormit tocmai când începu Maia să vorbească. De, ce să-i faci? Poveştile adorm nu numai copiii... 

... Erau nişte studenţi care au irosit pe desfrânări banii trimişi de părinţii de peste hotare pentru chirie şi studii, iar când stăpânul apartamentului le-a spus să se care dacă nu plătesc chiria, aceştia au protestat că el este împotriva noii generaţii, împotriva viitorului şi împotriva învăţământului universitar...

Am ţinut să nu abordez tema asta scârboasă, dar am nişte prieteni şi rude pe Facebook, care se lasă uşor manipulaţi şi chiar cred în toate smiorcăielile aste autovictimizante. 

Deci, dragi prieteni, să vă spun nişte trucuri din arsenalul manipulatorilor. De exemplu, ei nu spun adevărul până la capăt. Vină pentru problemele acelei televiziuni o poartă orice şi oricine numai nu datoria neplătită pentru închirierea spaţiului. Oare nu-i clar că oamenii de afaceri care au construit turnul cela mare în centrul oraşului au în plan să obţină bani din arendă şi "libertatea presei" pe ei îi fulguie mai puţin?

Toată lumea ştie că astfel de ultimatumuri nu vin deodată: mai mult ca sigur că stăpânul oficiului i-a preîntâmpinat, ar fi încercat o eşalonare de datorii, dar nu!! Ce prilej mai bun pentru autovictimizare şi plasarea vinii personale pe oponenţii politici?!

Un alt truc este vehicularea cu idei "măreţe" şi abstracte. De această dată -- "libertatea presei". În Era IT, când oricine îşi poate plasa ideile preţioase pe blog şi youtube? E altceva că pe nimeni nu interesează "ideile preţioase"! 

Un alt truc este discursul moral despre paiul din ochiul aproapelui, prin ignorarea bârnei din  ochiul propriu. 

Nu-i aşa că e greu să speli rufe în aragaz? Dacă această televiziune era concepută ca afacere -- content contra publicitate -- atunci poate că nu ajungea la starea în care să nu-şi poată plăti datoriile. Pro TV-ului îi reuşeşte să culeagă banii din publicitate având vreo două buletine de ştiri, deci, se poate. 

Dar această televiziune nu a fost concepută să facă bani, ci să înlesnească accederea la puterea de stat, să facă politică, să facă proteste. Când ai văzut ultima dată la acea televiziune vreun comentator care să nu împărtăşească plenar viziunile politice ale partidului politic asociat?

Şi dacă totuşi încă te mai complaci în a te lăsa manipulat de către autovictimizanţi, caută pe internet cântecul lui Durbală la moartea pompierului, tată a două mici fetiţe, pentru a-ţi face o idee despre ce înseamnă grotesc hipervulgar. Sau, şi mai explicit, declaraţile lui Renato despre câţi bani i-au cerut pentru slefuire de imagine.         

Citeşte şi 

http://daniellachi.blogspot.md/2016/06/tu-pentru-altii-pe-cine-este-moral-sa.html    

Dodon este Trump-ul moldovenilor

(R) LA Times

Deja cu ochiul liber se vede ce au în comun noii preşedinţi al moldovenilor şi al americanilor:

- Susţinere din partea Kremlinului;

- Respingerea din partea elitelor artistică şi intelectuală; 

- Discursul populist şi demagog. 

Ceea ce nu are însă Dodon, dar are Trump, este o ţară cu regim de guvernare prezidenţial, adică împuterniciri. 

Americanii şi acum mai sunt năuciţi de ce preşedinte şi-au ales, iar cei care au ieşit din duşul rece au şi trecut la treaba de demontare. Cam se poate hazarda ipoteza că un preşedinte ca Trump va spori numărul oponenţilor democraţi în Congress şi asta va ajuta enorm la un eventual impeachment.

Indiferent de coloratură, orice Guvern ştie că sarcina sa primordială este să aducă bunăstare. Pentru a avea ce pune pe masă la viitoarele alegeri parlamentare şi a cere un nou mandat. 

Bunăstarea se realizează prin locuri de muncă, care se creează prin mediu economic-judiciar-financiar-investiţional prietenos companiilor. 

Actuala guvernare este la curent cu acest truism şi-şi canalizează eforturile pentru a apropia cât mai mult de realitate acest deziderat. Unii spun că îi reuşeşte chiar: vezi deblocarea relaţiilor cu FMI, după care urmează celelaltze dezlegări la injecţii financiare de la partenerii de dezvoltare. Nu există indicatori care să avertizeze că lucrurile se desfăşoară în direcţia greşită în R. Moldova în ultimul an: există creştere economică. Poate viteza de creştere nu este cea dorită de societate, dar orice şofer ştie că te porneşti cu a-ntâia. 

În orice caz este clar că democraţii, dacă vor fi lăsaţi să îşi realizeze agenda, vor avea ce pune pe masă în campania parlamentarelor din 2018. 

Or, tocmai aicea e şi conflictul cu actualul preşedinte Dodon, care -- e şi firesc -- nu poate privi cu ochi buni realizarea dezvoltării şi modernizării de alt partid decât al său. De aceea e foarte plauzibil, iar până la 1 aprilie când se împlinesc o sută de zile de preşedinţie va fi şi mai limpede, că Dodon îşi va ieşi din piele pentru a pune beţe în roate actualei guvernări în pornirea ultimei de a spori bunăstarea poporului. 

Deci, iată cum Dodon va lupta împotriva propriului popor. Populismul şi tulburarea socială le văd ca primele procedee la care va apela. 

Această ţară a trecut prin alegeri în 2014, 2015 şi 2016, poate îi lăsăm un an-doi să-şi mai tragă sufletul?!

PS1: Dodon ar face bine să nu se laude că l-au votat 835 de mii de alegători, pentru că mulţi au votat pentru el ca rău mai mic în comparaţie cu feminitatea bezmetică a contracandidatului său din turul 2. Mulţi după ce au votat au vomitat. 

PS2: Un vicepreşedinte de partid oligarhic anti-oligarhic publică zilele aceste o postare enorm de plicticoasă pe Facebook, din care esenţială mi se pare opinia sa că trebuie să-şi conjuge eforturile cele trei partide "anti-oligarhice": PAS, DA şi, atenţie, "Partidul Nostru". Mă, ăştia din PASDĂ, de la voi aduce a kaghebism şi mafie rusească ca de la hoit!       

Şi nu mai criticaţi atâta acţiunile lui Dodon că vi se dezgoleşte ipocrizia: e plin internetul de fotografii când vă era tovarăş de proteste. Există o singură forţă să-i dea peste bot dacă va voi să rupă lanţugul şi aceea nu-i PASDĂ.

Este OK să nu vorbeşti decât româneşte în R. Moldova

Da, sunt contra plevei migratoare

Care se crede un dar minunat. 

Grigore Vieru ("Sunt Naţionalist")

(R) NOI.md

Tabloidele de aia şi sunt tabloide pentru că stârnesc prin scrierile lor cele mai josnice şi scârboase sentimente umane. Zilele acestia tabloidul rusesc Komsomolskaia Pravda face mare caz din faptul că o farmacistă nu a vorbit ruseşte cu o cumpărătoare. Până la urma s-a dovedit că motivul neînţelegerii a fost altul, dar cert este că farmacista nu poseda suficient de bine limba rusă pentru a-i acorda explicaţiile de rigoare doamnei. 

Faptul că statul moldovenesc se obligă prin Constituţia sa (art. 13) să protejeze limba rusă nu face decât să încadreze această limbă printre limbile celorlalte minorităţi. Nicidecum nu înseamnă că limba rusă este obligatorie în ţara aceasta.  

Da, este ok, nu este o ilegalitate în R. Moldova să nu cunoşti şi să nu foloseşti decât limba de stat, care este una şi noi ştim care. Farmacista nu a comis nicio ilegalitate şi nu a încălcat nicio normă etică, la fel cum e normal ca în farmaciile din Rusia, Germania şi Anglia farmaciştii să nu cunoască decât limbile oficiale din respectivele ţări. A, dacă farmaciştii mai cunosc şi alte limbi nu e decât de laudă. Dar, repet, nu e obligator legal.

Dar faptul că tabloidul a decis să scrie ştire despre acest incident, noi, moldovenii de pe acest pământ, îl înţelegem foarte bine. Era o perioadă, numită sovietică, când coloniştii se simţeau foarte comod în colonia aceasta sovietică. Li se ofereau prioritar apartamente şi locuri de lucru şi, bineînţeles, nu aveau nicio incomoditate lingvistică. Moldovenii românofoni erau priviţi în cel mai bun caz ca aborigeni, ca să nu zic ca oameni de mâna a doua. Prieteni, noi am trecut prin toate acestea, cum să le uităm? 

Nicio republică unională care s-a dezlipit de Rusia în urma căderii URSS nu regretă obţinerea independenţei. Regretă doar ruşii din Rusia şi minorităţile ruse care au rămas să trăiască în noile state independente. 

Complexul imperiului pierdut este o trăire psihologică experiată nu doar de ruşi, dar şi de englezi şi de francezi, chiar dacă ultimii şi-au pierdut imperiile hăt la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Că mai există moldoveni care îi cred pe ruşi "un dar minunat" ne este cunoscut, dar aceasta se explică prin nivelul lor redus de cultivare culturală: mde, să le impui tuturor educaţia cu de-a sila nu e posibil. Dar nu e şi cazul elitei intelectuale basarabene. Aceştia îi percep pe ruşii din Moldova ca pe o obişnuită minoritate etnică, care îşi poate mânca liniştită clătitele de pe lopată în ziua Masleniţei, dar nimic mai mult. Ca pe ocupanţi sau urmăşii ocupanţilor: de ce să nu o spunem? 

Şi ce ar fi mai mult? Da, noi ştim că rusofonii din R. Moldova tare ar vrea să aibă şi ei o a doua limbă de stat, dar, dragi prieteni, nu se poate. Nu ne permit Eminescu şi Vieru.

Eu înţeleg că alegerea unui politician pro-rus şi pro-Putin a înaripat speranţele multor reprezentanţi ai minorităţilor etnice că iata-iată, dar, dragi prieteni, nu vă îmbătaţi cu apă chioară, adică nu vă autoamăgiţi: atribuţiile preşedintelui sunt pur ceremoniale şi notariale.

Lucrurile au evoluat mult în comparaţie cu anii 80-90, când limba română abia de făcea primii paşi timizi ca limbă oficială: acum mulţi alolingvi înţeleg suficient de bine limba de stat şi mai puţini chiar o vorbesc. Următoarea sarcină ar fi să se aplice mai mult în relaţiile economice. Nu e cazul să răscolim acest statu quo. La ce bun?

La ce bun? Dar iată şi răspunsul: Dodon ca preşedinte cu atribuţii reduse nu se va putea manifesta decât prin populism, or, stârnârea spiritelor interetnice -- vechile şi noile ranchiune -- se încadrează uşor în arsenalul de acţiuni populiste pe care le întreprinde: vezi schimbarea denumirii limbii pe site-ul preşedinţiei, vezi istoria cu drapelul UE şi retragerea cetăţeniei unui politician român. 

După cum devine tot mai limpede, noul preşedinte îşi face agendă de lucru şi de la primele manifestări se observă că aceasta nu are nimic tangenţial cu sporirea bunăstării poporului. Interesant, cât de mult îi va reuşi lui Dodon să tulbure apele -- aşezate deja -- în relaţiile interetnice?

Citeşte şi: 

http://daniellachi.blogspot.md/2011/12/urmasii-colonistilor-copii-fara-mama.html

http://daniellachi.blogspot.md/2012/01/colonistii-si-cei-de-colonizat.html