Aurea prima sata est aetas,..
(Ovidiu, Metamorfoze I, 90)
Şi am văzut cetatea sfântă,
noul Ierusalim,
pogorându-se din cer
de la Dumnezeu...
(Apoc. 21:2)
Creştinii de asemenea au epocă de aur, este perioada în care strămoşii Adam şi Eva locuiau Edenul. Ştiind că reîntoarcerea în Paradis este imposibilă, creştinii au inventat Noul Ierusalim, cetatea care coboară de la Dumnezeu şi în care "nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului". Şi care va apărea după ce "cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este".
Aceste două concepte sunt importante pentru că ele sunt directoare în alegerea ocupaţiilor fiecăruia în viaţă: fie că reconstruieşte epoca de aur, fie că zideşte noul Ierusalim.
Politicienii nu pot să nu angreneze aceste îngrijorări ale indivizilor din societate pentru a colecta voturile necesare pentru a accede la pârghiile de guvernare. Şi de aici putem diseca două mari curente care mişcă politicul din toate timpurile şi din toate regiunile. Moderniştii (liberalii) vor să construiască noul Ierusalim, o lume nouă, în care mielul şi leul să doarmă unul lângă celălat, în care să existe prosperitate pentru toţi.
Conservatorii (nostalgicii) accentuează valorile epocii de aur şi îşi concentrează eforturile pentru a le revigora. Alegătorii aleg între aceste două oferte, pe care tot ei le preiau din propriul subconştient.
Cele două concepte, luate ca proiecte de viaţă, sunt în relaţie de teză-antiteză unul faţă de altul şi da, pe parcursul vieţii, individul îşi poate schimba radical proiectul şi încă de câteva ori.
Dar cel mai limpede se vede această frământare în alternanţa partidelor la guvernare. Şi se întâmplă acest lucru din cauza unei slăbiciuni umane: individul simplu nu se poate ţine concentrat prea mult într-un singur proiect: ca şi copilul, care se satură de o singură jucărie şi vrea alta. Apoi se întoarce la jucăria de care s-a săturat.
Şi nu, nu există nimic raţional în acest comportament: totul este mişcat de subconştient -- de la cel individual la cel societal.
Nu există nimic raţional în faptul că americanii l-au ales pe Trump în locul lui Clinton, pur şi simplu americanii s-au săturat de conducerea liberală a democraţilor şi au început să dorească altceva. La fel şi britanicii cu ieşirea din UE: s-au săturat, vor altceva.
La moldoveni e şi mai dramatic: după opt ani de guvernare a forţelor progresiste, care promit noul Ierusalim prin integrarea în UE, sondajele arată o popularitate sporită a forţelor conservatoare, care promit restaurarea URSS -- epoca de aur pentru mulţi moldoveni mai ales alolingvi. S-au săturat, chiar dacă ajutorul din partea Occidentului este uriaş în comparaţie cu cel al Rusiei, care îşi mai menţine armata pe teritoriul nostru.
Nu putem însă să nu remarcăm că în aceşti opt ani de guvernare pro-europeană, mulţi alegători pro-europeni au şi făcut saltul personal către "noul Ierusalim" -- au emigrat. Şi a rămas în ţară un procent semnificativ de nostalgici după Edenul socialist.
Ar fi bine ca următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova să se desfăşoare conform graficului în toamna lui 2018, dar totul depinde de intensitatea intenţionalităţii de schimbare în societate. Şi marea lupta va fi -- ca întodeauna -- geopolitică: între calea spre noul Ierusalim, întruchipat de Occident şi calea spre Epoca de Aur, întruchipat de Rusia.
Oscilarea între est şi vest este blestemul istoric al Moldovei, încă de la descălecarea din 1359. Ceilalţi români au tranşat această confuzie prin aderarea la NATO şi la UE. Românii din R. Moldova sunt ultimii ezitanţi în ce priveşte calea de urmat. Şi iată că asta şi facem acum: reificăm acest sentiment de nu-ştiu-unde-s-o-iau pentru a-l trata cu mai multă expertiză.
Business-ul, de exemplu, este la curent cu acest sentiment de plictiseală a cumpărătorului, de aceea şi operează permanent mici modificări la produs: pentru a-i menţine interesul. După cum e şi cazul recent al unei televiziuni din Chişinău, care nu a făcut altceva decât să-şi schimbe grila, sediul şi să dea afară nişte angajaţi care i s-au dedicat cu trup şi suflet. .... Dar cât tam-tam a făcut!
Citeşte şi:
