Greu de înţeles, dar nu imposibil. Aceşti oameni trec prin "drama omului modern, prizonier al dorinţelor şi pasiunilor împinse către imposibil, al dorinţei de a avea cât mai mult şi cât mai repede". Este definiţia sociologică a anomiei. Durkheim a constatat-o şi a botezat-o ca atare la începutul secolului XX, când Occidentul trecea prin procese similare întrucâtva cu cele prin care trece Moldova acum. Atunci, la ei era vorba de industrializare -- industria oferea maselor bunuri, dar şi oportunităţi nesperate anterior.
Acum, în Moldova este vorba de tehnologizare -- moldovenii au intrat în Era IT, în Globalizare, în Post-Modernism --, fie că îşi doresc ei asta sau nu. Şi toate aceste "revoluţii" sunt neapărat însoţite de urbanizare. Nu vedeţi că tot ne plângem că dispar satele? Păi, de ce dispar? Pentru că nimeni nu mai are nevoie de casă la sat. Oamenii vor să facă duş în fiecare zi.
O altă caracteristică importantă a anomiei este prăbuşirea valorilor şi posibila generare a altor valori. Iată chiar exemplul acesta al jurnaliştilor protestatari de ieri... La ce valori pot fi bănuiţi că ar ţine aceşti ziarişti? Nu, că oleacă de ipocrit trebuie să fii: cu nepoţica, cu bunica, pentru a le feri să vadă cum unii membrii ai societăţii se prăbuşesc în haosul axiologic. Dar să te arăţi tu ipocrit în faţa oamenilor maturi, "în faţa oamenilor bătrâni şi buni", eu zic că e vorba de deviere psihică, rezultată din anomie, căreia îi este intrinsec haosul axiologic.
Şi acei jurnalişti care au protestat ieri nu sunt singurii ipocriţi din ţara noastră, aici nu pot să nu adaug pături sociale largi cum ar nostalgicii după sovietism, euroscepticii, românofobii şi migranţii la muncă (numiţi cu termenul rusesc preluat din germană - gastarbeiterii). Ideea o voi reitera: pentru aceşti oameni structurile sociale din prezent nu mai consună cu valorile/structurile CULTURALE moştenite din trecut şi - spun sociologii - anomia duce la comportamente deviante.
Pentru că ia hai să retrecem în revistă de unde îşi ia individul moldovean valori. Da, aceeaşi familie, şcoală, biserică, instituţia de învăţământ superior, comunitatea (din sat). Şi ce avem acum? Familiile moldovenilor sunt ciopârţite de migraţie, ceea ce perturbează transmiterea liniştită a valorilor de la generaţie la generaţie: bunicii sunt prea obosiţi şi au mai puţină autoritate decât părinţii pentru a asigura/impune procesul de transmitere a valorilor.
Şcoala? Şcoala moldovenească face tot ce poate, la fel şi biserica, atât doar că ar fi eronat să ne punem prea multă speranţă că mântuirea moldoveanului poate fi asigurată de aceste două instituţii, la fel ca şi instituţia de învăţământ superior. Dar despre comunitatea sătească -- deşi eu personal m-am format în una puternică la vremea ei -- în prezent nu mai face să vorbim pentru că am scris mai sus că satul moldovenesc este pe cale de dispariţie.
Ca în urma unei revoluţii, unor războaie, după ieşirea din URSS, societatea moldovenească este observată ca renunţând de voie-de nevoie la valorile din trecut şi ca fiind în proces de găsire/elaborare a noilor valori, iar la concret este vorba de renunţarea la valorile specifice traiului în grup în favoarea valorilor cu grad sporit de individualitate.
Tocmai s-au creat premisele propice pentru a forma un nou tip de moldovean -- MOLDOVEANUL SECOLULUI XXI -- şi în articolul următor îmi voi expune "planul meu pentru Moldova", voi încerca să plămădesc acest moldovean.
