Ca şi cuţitul, cu care poţi găti, dar şi ucide, liberul acces la informaţii are faţetele sale bună şi proastă. Iată de exemplu cadrul cela în care o femeie de peste 50 de ani trage cu geanta în poliţiştii, gest aclamat cu urale de propagandiştii Partidului Platforma DA. Sau exemplul acelor protestatari care au primit câte 30 de zile de arest pentru că "au luptat contra oligarhiei". Ca orişice bun, informaţia adesea nu este uşor de asimilat pentru indivizii mai slab pregătiţi şi atunci apar propagandiştii care "le pregătesc" plebeilor informaţii uşoare pentru digestie, după care imbecilii ajung după gratii. Cinici, aceşti propagandişti, dar ei ar fi fără putere, dacă nu ar exista urechi de măgar gata să-i creadă. Deci, trebuie de eradicat imbecilitatea.
Antinomia cu oul şi găina nu este valabilă şi în cazul sărăciei şi prostiei. La început a fost prostia. Pe Planeta noastră prostia a durat de la apariţia (crearea) omului şi până la apariţia Internetului şi accesului quasi-total la el. Prostia nu mai poate fi interpretată ca lipsă de informaţii. Gata. Informaţiile sunt la îndemâna oricui. Cantitatea a ajuns la saturaţie. Deci, e şi firesc, că următoarea etapă este coversia în calitate. Prostia la moldoveni o voi redefini ca şi consum de informaţii de proastă calitate sau atitudine de neinteres pentru informaţie (ceea ce e mai greu de admis pentru că îi este specific omului să fie interesat de informaţii permanent).
ARISTOCRATIZAREA societăţii moldoveneşti, prin aristocratizarea fiecărui individ -- acesta este proiectul meu pentru Moldova. Aristocratizarea, sinonimică cu iluminarea, iluminismul, emanciparea. De aceea, ia să vedem care e chestia cu "aristocraţii". În Sclavagism şi Feudalism aristocraţii proveneau din eroi, luptători, conducători politici sau religioşi. Aveau acces prioritar la resurse, onoruri şi putere politică. În Capitalism sunt oamenii cu capital, în Socialism -- elita de partid. În Post-Modernism -- sinonimic aici cu Era IT şi Globalizarea -- oamenii care au informaţii, pe care, da, pot să le transforme în bani. Dar în Era IT informaţia este multă şi pretutindeni ca nisipul în deşertul Sahara. Nimeni nu are nevoie de nisipul din Sahara, ci de aurul de acolo. Nu-i aşa că aristocraţii au avut mereu mai mult aur decât plebea? Oare nu se asociază aurul (opulenţa) cu aristocraţia? Să ne pornim deci în căutarea aurului info.
Toţi ne temem de fals. De prieteni falşi, de bani falşi, de mărfuri contrafăcute, adică neautentice, adică de celea care se vând la Piaţa Centrală din Chişinău, adică aduse din Turcia sau din China. Cu informaţia e mai uşor: informaţia falsă este neadevărată, deci ne trebuie informaţii adevărate. Noi, moldovenii, poate că am şi ieşit abia recent (20 de ani) din închisoarea popoarelor -- URSS --, (iar FOARTE mulţi din noi vor înapoi şi nu vor să înţeleagă că asta e imposibil), dar lumea civilizată de mult a stabilit că adevăr în ultima instanţă nu există. Există însă patru autobahn-uri care duc spre adevăr la general, şi la informaţia cât mai aproape de ce e adevărat, în particular: religia, arta, ştiinţa şi filosofia.
În articolele următoare voi încerca să dezvălui viziunile mele referitoare la modalităţile de folosire a instrumentelor oferite de cele patru căi pentru a ajunge la aurul informaţional de care au nevoie viitorii aristocraţi moldoveni.
