Filosofia a fost inventată de grecii antici tot în vreme de criză axiologică, după ce au făcut harcea-parcea din morala zeilor lor: Dionysos era beţiv, Zeus - afemeiat, dar nici Afrodita nu se lăsa... Trebuie altceva, au zis presocraticii. Şi unde au ajuns? Discipolul lui Aristotel, Alexandru Macedon, a cucerit lumea (înainte de a muri de beţie)! Cine sunt sfinţii părinţi ai Bisericii Ortodoxe, dacă nu tot nişte filosofi crescuţi în valorile elinismului? Cu ideile lor, aceştia au cucerit întreg Globul, ştiindu-se că creştinismul este religia cu cei mai mulţi aderenţi şi făcând abstracţie de diferenţele ortodoxe, catolice şi protestante.
Imposibil fără filosofie în secolul nostru şi în următoarele, pentru că filosofia deduce prin speculaţii răspunsuri la trei simple întrebări: cum eşti? (ontologia); cum ştii? (epistemologia) şi cum trebuie să fii? (etica).
Nu e ceva pentru dinţii fiecăruia: Socrate şi-a scos din sărite până într-atâta concetăţenii cu maieutica sa, încât aceia i-au pus ultimatumul: oare exilul, oare cupa cu cucută. Dar e imposibilă o minte aristocrată fără organizarea sistemică, teoretică, transcendentală, metafizică pe care ţi-o dă gândirea filosofică.
Lista minimă e asta:
1. Republica lui Platon, cu focus pe Mitul Cavernei (peşterii);
2. Politica lui Aristotel, deşi nu e de neglijat nici Metafizica, Etica Nicomahică, Retorica şi Poetica, pentru că Aristotel este primul care le aranjează pe toate pe policioare;
3. Din Evul Mediu timpuriu îl vom lua pe Boethius cu a sa Consolare a Filosofiei;
4. Din Renaştere îl vom lua pe Erasmus de Rotterdam cu a sa Laudă a Prostiei (da, de acord că poate fi uşor privită atât ca tratat de morală religioasă, cât şi ca tratat de etică);
5. Descartes cu a sa Metodă nu e de neglijat, dar Etica lui Spinoza e o plăcere de citit văzând cum Baruch demonstrează geometric concepte metafizice.
6. În Critica Raţiuni Pure, Kant, pe 700 de pagini, ajunge la concluzia că să te comporţi moral este raţional;
7. Orice pagina din Fenomenologia Spiritului a lui Hegel poţi s-o citeşti de jos în sus sau de sus în jos, că oricum tot aia e, dar din el vom lua "mitul" despre sclav şi stăpân şi conceptul de negare a negaţiei -- o simplificare a conceptului de teză, antiteză şi sinteză a lui Kant;
8. Kierkegaard, primul existenţialist, era credincios, cel de-al doilea, Nietzsche, era ateu.
9. Heidegger este greu de tradus chiar şi în nemţeşte, dar el a pus bazele teoretice ale Existenţialismului. Deşi toţi îl asociază cu conceptul de Dasein, esenţial la el mi se pare conceptele de grijă (Sorge) şi de proiect de viaţă.
10. L'etre et le neant a lui Sartre este o notă de subsol de 800 de pagini la Heidegger, dar Sartre a pus rădăcina "exist" în Existenţialism.
Nu ştim dacă viaţa pe planeta noastră a fost dată cu un scop sau este o întâmplare rezultată dintr-o aranjare fericită a atomilor de carbon şi azot. De 2 500 de ani nu am găsit răspuns la sensul vieţii. Ceea ce ştim însă este că existăm. Cum să existe, fiecare decide pentru dânsul, de aceea şi Existenţialismul nu exclude modul religios de viaţă, pentru că îl interpretează ca proiect de viaţă. Decidem noi înşine pentru noi înşine ce e moral şi valoros şi ne ducem cu grijă Dasein-ul până la moarte. Suntem liberi să alegem să facem orice, dar odată făcută alegerea, includem atitudinea responsabilă.
Filosofia este pregătire de moarte. Filosofii ştiu la sigur că vor muri. Ceilalţi se amăgesc că poate cumva o să scape.
