Pentru că greșala omului
nu devine pentru el lege
și nu-l obligă să persiste în ea.
Hobbes, Leviathan, 26
Dragi prieteni, priveam zilele ascestea un reportaj în care viticultori din Leova se plângeau că vinificatorii le dau prea puțin pentru kilogramul de struguri. Soluția lor? Să-i ajute statul că de altfel ei ies la proteste.
Nați-o bună că ți-am dres-o: la 28 de ani de capitalism, oameni de afaceri moldoveni, deja educați în alte realități decât cele sovietice, tot la stat se uită după ajutor.
Statul moldovenesc este slab, are instituții slabe, iar această realitate este benefică pentru business, care nu vrea ca guvernul să-și bage nasul în afacerile sale. Cel puțin așa e în SUA. La noi, mentalitatea asta de a percepe statul ca părinte atotputernic se încăpățânează să nu dispară.
Mai mult, politicienii moldoveni care s-au perindat la guvernare din anii '90 până în prezent au făcut tot ce le-a stat în puteri ca să debaraseze cetățeanul de obiceiul de a aștepta ajutor de la ei. Și anume -- au realizat două mari jecmăneli: privatizarea pe bonuri și furtul miliardului.
În opt ani de guvernare, Voronin ar fi putut să facă vreun fleac astfel încât privatizarea să fi devenit sesizabilă și pentru cetățeanul de rând. Dar ți-ai găsit: întotdeauna avea ceva mai important de făcut, cum ar fi anularea județelor și înăbușirea mediilor incomode.
Cum se va termina cu returnarea ”miliardului” nu știu, dar îmi spune intuiția că maximum vor fi judecați vreo câțiva foști demnitari pe care actualii demnitari vor dori să-i facă vinovați din cauză că le sunt oponenți politici. Banii însă te-ai mira de vor reveni.
Revenim la fermieri. E deja timpul să înțeleagă fiecare cetățean în acest stat că banii statului sunt ai tuturor și eu nu sunt sigur că ajutorarea fermierilor este tocmai metoda cea mai bună de cheltuire a banului comun. Dar vinificatorii nu le cumpără strugurii din cauza supraproducției, un fenomen intrinsec realității capitaliste. Iată de ce rămâne valabila întrebarea: dar înainte de a planta via și a avea roada de ce nu ți-ai bătut capul să-ți găsești cumpărători? În capitalism nu contează să produci mult, ci să vinzi mult. Noi, contribuabilii, și așa întreținem o agenție a vinului. Nu știu, poate aceasta și-și merită banii, nu-s specialist.
Noi de aia și am renunțat la socialism ca model de dezvoltare, pentru că am văzut că statul este un gospodar cât se poate de neefectiv. Capitalismul poate fi calificat ca dur și nemilos, dar el are avantajul că-ți oferă o multitudine de oportunități. Este răul mai mic.
Vanitatea nu le lipsește moldovenilor, dar chiar face ravagii în viețile lor și puțini o conștientizează ca viciu. Oare nu avem noi nănași de cununie și de botez care cu greu bâlbâie un ”Tatăl nostru”? La fel e și cu firmele personale: mulți și le încropesc nu pentru a genera bani, ci pentru a se lăuda la nunți și cumătrii.
Și s-a încheiat reportajul cu tradiționala amenințare că dacă statul nu face nimic petru ei, apoi viticultorii vor pleca peste hotare. Eu le spun că nimeni nu va încerca nici cel mai mic regret pentru această acțiune a lor, poate, cu excepția rudelor.
De ce Moldova rămâne cea mai săracă țară a Europei? Iată anume din cauza că există încă mulți concetățeni care nu vor să realizeze că destinul lor depinde de ei înșiși și numai de ei înșiși. E drept că această categorie de oameni care vor în brațe la stat pierde tot mai mulți aderenți, totuși procesul nu se derulează suficient de rapid pentru a declanșa relansare economică.
Cert este că oamenii de afaceri moldoveni, care nu-și pun toate speranțele în altcineva, fie acela și statul, înregistrează succese. Și atunci și statul le vine în ajutor cu contribuții sub formă de granturi sau dobânzi de credit mai mici.
Citește și:
